Cum arată un suflet mântuit?

Nu are legătură cu o anumită conjunctură sau clipă. Este acel „azi” permanent, fără timp sau alte diviziuni ale lui, numit „veşnicia” lui Dumnezeu.   Căci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat, în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.” (2 Corinthians 6:2).

Dumnezeu sălăşluieşte în „acum”, nu în era precambriană sau postmodernă, nu în vreo clipă anume, din alea care le plac oamenilor la trăit, nu în minutele de extaz „mistic” sau altfel, nu în vreo „oră astrală” a omenirii. El se preumblă în „acum”. Care e deosebirea? Păi gândiţi-vă că „acum”-ul nostru, nici n-ai avut vreme să-l rosteşti, că s-a şi dus, a devenit amintire, impresie, trecut… Dumnezeu este infinit şi este un „acum” fără sfârşit.

Cum arată la El un suflet mântuit? Cred că mare cât tot „acum”-ul Lui. Mare şi împlinit.”  El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii…” (2 Timothy 1:9). În „acum”-ul nostru vedem un suflet chinuit, contorsionat, frânt între da şi nu şi la fel de inconştient şi de da ca şi de nu, scrântit de-adevăratelea ca o gleznă şubredă într-o călcare strâmbă…

Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui. (Proverbs 5:21) Cum am putea noi vedea oamenii până la capătul lor, când nici ei înşişi nu ştiu ce cărare să urmeze? Sau unde duce ea? Îi putem vedea doar lărgimea:Intraţi pe poarta cea strîmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi Sunt cei ce intră pe ea. Dar strîmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini Sunt cei ce o află.  (Matthew 7:13,14)

Şi mai ştim că pot fi cunoscuţi „…după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte. (Matei 7:16-20)

8 Responses to Cum arată un suflet mântuit?

  1. rodica botan spune:

    …stii cum cred eu ca arata un om mintuit? Ca si fiul risipitor dupa ce l-au spalat slugile si l-au imbracat si i-au pus un inel in deget… Cred ca n-a mai avut el asa buna dispozitie niciodata…asa ar trebui sa fim si noi…

  2. ionatan spune:

    Am o întrebare: pot fi oameni mântuiţi la Dumnezeu, dar care să nu fie, într-un oarecare prezent al lor, conştienţi de mântuirea lor?

  3. rodica botan spune:

    …Un raspuns…poti sa ai un bilet de tren si sa stai cu el in mina fara sa te urci in tren? Fiul Risipitor ar fi putut din politete sa refuze haina…ca nu i-o trebuieste?! Cind Domnul Isus se pleaca sa spele picioarele lui Petru si acesta zice nu Doamne…Domnul Isus ii explica…si Petru vrea atunci sa faca o baie…orice dar sa fie mintuit…

    Eu cred ca este un act constient…cind primesti ceva trebuie sa intinzi mina sa iei altfel …nu te alegi cu nimic…
    Pot gresi? Mi s-a mai intimplat…astept sa vad ce zic altii…

  4. ionatan spune:

    M[ gândeam la ceea ce noi numim istorie, în raport cu „acum”-ul dumnezeiesc… Înainte de a veni conştient la Domnul, eram mântuit în ochii Lui? Maria Magdalena îşi pregătea, prin păcat, propria proşternere la picioarele Domnului?

  5. rodica botan spune:

    Daca la Dumnezeu nu mai exista timp…zic eu…ca actul meu ce il fac „miine”, pentruca el il stie „azi”, poate fi luat in considerare. Poate asta-i motivul pentru care unii au fost alesi de la inceputul lumii…pentruca Dumnezeu stia fiecare secunda a vietii lor si chiar daca le-ar fi dat doua vieti de trait, le-ar fi risipit la fel. Nu stiu precis…dar cred ca atunci cind oamenii cred ca Dumnezeu e nedrept ca pe unii I-a ales si pe altii I-a respins, de fapt oamenii sint cei care au ales…di Dumnezeu doar ii stie inainte de a se fi intimplat…
    Dar astea sint speculatiile mele. Poate altcineva stie mai mult sau mai bine…
    Intrebarile astea mi le-am pus si eu…poate nu exact aceleasi cuvinte dar precis aceleasi intrebari…

  6. ionatan spune:

    Da… Cam asta e şi părerea mea, Rodica, şi nu numai a mea, şi C.S.Lewis zice cam tot aşa în „Creştinismul redus la esenţe” (Timp şi dincolo de timp)… Întreaga perspectivă asupra profunzimilor biblice capătă nu doar o altă lumină, ci ne şi aruncă într-un soi de relativism creştin care mie, cel puţin, îmi este benefic, provocându-mi imaginaţia şi născând poezii…

  7. rodica spune:

    CEEA CE ESTE DINCOLO DE CREATIE…TREBUIE SA VINA DE LA CREATORUL TUTUROR LUCRURILOR….asa ca…asteptam noi creatii…

  8. ionatan spune:

    Dincolo de orice creaţie e El. El este imaginaţia absolută şi vie… Aşa că nu încetează a crea… „Tatăl Meu lucrează până acum; şi Eu, de asemenea, lucrez.” (Ioan 5:17)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: