Îngerul… fragment 9

Să mai adăst şi pagina asta până termin lumea de spus, pagina asta şi celelalte, să mai prind măcar o silabă din ea în plasa cuvintelor. Ce diferenţă e între a vrea şi a face, între voinţă şi înfăptuire? Un tremur ca un tren în viteză pe şine nedrepte, o barză murind pe cerul subţire cu o broască încă vie în cioc, căderea ei admirându-mi cuvintele…

Scărpinându-le, dau de sângele lor, ale cuvintelor, şi observ că nimeni nu moare din asta, tot ce trebuie făcut este să ţii bine eprubeta sufletului sterilă, să curgă în ea sângele luminos şi curat, apoi degeaba fugi de mântuire ca o albină de fum… Vine mereu pasul care pluteşte pe mare, pe berze, pe cuvinte, scuipatul amestecat cu humă care te vindecă de orbire, orhideea buretelui îmbibat cu veninul şi fierea, vine cu totul dragostea Ta ca să adaste cu mine pe pagina asta şi pe celelalte. Până termin lumea de spus, până mai prind măcar o albină în plasa cuvintelor, până mai închid, ca pe o floare, pagina asta între filele unei vieţi…

Aţi putea zice că am ceva cu realul, cu lumea, cu dumneavoastră personal, iar eu aş putea să vă rog să mă iertaţi sau nu. Oricum, afară e cald, e cald de-ţi intră în ochi. Nu se mai sinucid în oglindă imaginile, nu mai nimeresc nici cuvintele pe obiecte… Fâşâie trist niscai spice în câmp. Undeva tot veţi plânge. Cândva. Tot veţi plânge iertându-mă, realul, lumea, dumneavoastră personal, coliba din care inima încă păzeşte tarlaua cu pepenii cei ai iubirii sau ceva spice în câmp, Dar veni-va secerişul ca un taifun în curând şi nu va mai rămâne nimic din toate acestea. Numai iubirea scrisă pe frunte, tainic, trainic, definitiv.

Şi nu e obligatoriu să vă placă scrisul meu, poate este prea tremurat şi poate prea frige, dar despre ce scriu… nu aveţi a alege. Ori aruncaţi totul şi o luaţi de la capăt, ori faceţi cum credeţi că-i bine: scobiţi-vă-n nas, tăiaţi-vă unghiile, părul, tăiaţi-vă drumul, faceţi amor, fluieraţi, mai treceţi cu plugul peste memorie, că doar nu despre noi este vorba… Nu suntem noi cuiul de boltă al universului, buricul pământului, croiala, crochiul acestor cuvinte. Şi societatea merge, merge şi merge cu tine, cu mine, fără tine, fără mine… Acestea poate nici cuvinte nu sunt, poate doar o sângerare, o hemoragie involuntară care-ar putea face să-mi fie rostirea fatală… Poate că nici nu sunt eu acela care le scriu. Poate şi de aceea nu e obligatoriu să vă placă, sau poate tocmai de aceea e obligatoriu. Oricum, încercaţi să ronţăiţi măcar un colţ… măcar colţul care vă doare!

Anunțuri

4 Responses to Îngerul… fragment 9

  1. A.Dama spune:

    Sigur, ceea ce scrii tu aici e tot poezie. E poezie în proză. Ar fi interesant de ştiut câţi gustă astfel de texte. Nu sunt la îndemâna inimii oricui. 🙂

  2. antonica spune:

    Le gusta aceia carora le este permis si la momentul harazit. Cand ucenicul e pregatit, apare si Maestrul, zice un proverb asiatic.

    „Sa-i multumesti facliei
    pentru lumina sa,
    dar nici pe cel din umbra,
    ce-o tine, nu-l uita!”
    Rabindranat Tagore

    Cu urari de sanatate,Antonica

    LUMINA ne este calauza!

  3. ionatan spune:

    Ai ghicit, A.Dama. Ceea ce acum se cheamă „Îngerul cel mai scurt înspre mâine” era, la început, un manuscris de vreo 200 de pagini cu poezii scrise în spital la Fundeni în 1994…

  4. ionatan spune:

    Îţi mulţumesc, Antonica, pentru urări, fii binevenită! Poarte-te LUMINA! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: