Cineva m-a rugat să-i împrumut wave playerul. Vrea să înregistreze pe cei dragi, să le reţină vocile. I l-am dat cu plăcere.
Dar nu m-am putut opri să nu gândesc că Dumnezeu face la fel… Îi suntem dragi şi ne înregistrează. Îi place Lui să ne asculte. Pe unii ne dă la maxim de-I ţiuie urechile. Doamne, dă-mă la maxim!
Şi gândind aşa am notat o impresie. Când îmi voi recăpăta wave playerul o voi şi înregistra:
Văgăuna
Când peşteri ‘şi-ascund văgăunele lor
De raza marelui soare,
Eu sunt în adâncu-le văgăuna ce mor,
Eu sunt văgăuna ce doare…
În umbra mea muşchi şi lichene răsar
Şi muschi şi lichene s-or frânge.
Îmi caut ecoul şi-aud tot mai rar
Al zilei răsunet cum plânge…
Mă rup vietăţi în amare felii
De mut orizont şi de teamă…
Şi nu ştiu de-s moarte, sau dacă sunt vii
Numirile care mă cheamă.
În tot ascunzişul eu nu-s decât om
Cu largă cădere să-ntr-una,
Cum peştera-şi poartă deasupra un pom,
Da-şi duce-n adânc văgăuna.
Aştept o lucire de inima Ta,
Lumină hristoasă şi sâmbure,
Cum sâmbură grâul sub palme de nea,
Ori teiul sub vară să crângure…
Aleluia
Îţi mulţumesc, firule de iarbă, că mă însoţeşti cu verdele aleluei tale! 🙂
Tare să-ntr-una şi să crângure!
Ochii să-mi înmugure,
A.Dama
Ştiam că-ţi vor înmuguri ochii, A.Dama, la jocurile astea. Mulţumesc. 🙂
[…] văgăună, altă voce Promiteam aici că voi aduce poezia recitată. O pun. Numai că… nu mai e vocea obişnuită. Vocea se vrea […]