Doamne, dă-mă la maxim!

Cineva m-a rugat să-i împrumut wave playerul. Vrea să înregistreze pe cei dragi, să le reţină vocile. I l-am dat cu plăcere.

Dar nu m-am putut opri să nu gândesc că Dumnezeu face la fel… Îi suntem dragi şi ne înregistrează. Îi place Lui să ne asculte. Pe unii ne dă la maxim de-I ţiuie urechile.  Doamne, dă-mă la maxim!

Şi gândind aşa am notat o impresie. Când îmi voi recăpăta wave playerul o voi şi înregistra:

Văgăuna

Când peşteri ‘şi-ascund văgăunele lor
De raza marelui soare,
Eu sunt în adâncu-le văgăuna ce mor,
Eu sunt văgăuna ce doare…

În umbra  mea muşchi şi lichene răsar
Şi muschi şi lichene s-or frânge.
Îmi caut ecoul şi-aud tot mai rar
Al zilei răsunet cum plânge…

Mă rup vietăţi în amare felii
De mut orizont şi de teamă…
Şi nu ştiu de-s moarte, sau dacă sunt vii
Numirile care mă cheamă.

În tot ascunzişul eu nu-s decât om
Cu largă cădere să-ntr-una,
Cum peştera-şi poartă deasupra un pom,
Da-şi duce-n adânc văgăuna.

Aştept o lucire de inima Ta,
Lumină hristoasă şi sâmbure,
Cum sâmbură grâul sub palme de nea,
Ori teiul sub vară să crângure…

Anunțuri