Scrisă la Felix 02 (Poveri de bună ziua)

Poveri de bună ziua

Poveri de bună ziua în zâmbet îmi răsar,
În luminişul palmei crescură toporaşi…
Mă-ncarc în rugăciune cu aurul cel rar
De mine curăţire în anii cei rămaşi.

Aşa Te rog sub tremur de înger păzitor
Ce-ngrijorat mă vede căzând adeseori,
Ce-mi vede chiar şi ziua în care-o fi să mor
Cum o ciupercă moare împrăştiată-n spori.

Şi mă-ncoşciugi luminii ce-n lume Te erai…
E visul meu în tandra bunăziire ce
Creştea fără zăgazuri cum numai Tu creşteai
Pe sentiment, pe umbră, pe linişte şi pe…

Eram uscată frunză, dar m-ai făcut altoi,
O mângâiere-n aer de mântuire şi
Cum ai numit odată pe unu curs în doi
Numeşte-mă, Stăpâne, şi dă-mă lui a fi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: