Fericire de neuitat?!

Da, m-am plimbat fericit prin Felix… Am gustat pe româneşte fericire latinească! Până mi s-a pus durerea-n şale, că după aia am uitat fericirea. Nu mi-am uitat însă iubirile. Sper să pot vorbi despre ele mai pe larg, mai încolo. Cu poze…

Timpul a fost minunat, la soare chiar şi ce nu-ţi place te încălzeşte.

Dar cel mai fain a fost timpul meu… holistic! Stăteam ore în şir pe un fotoliu în holul hotelului şi scriam. O să vă arăt şi din versurile scrise acolo: versuri de dragoste!

Acum am puţină treabă: nu mi-am scris poezia zilnică…

Anunțuri

2 Responses to Fericire de neuitat?!

  1. Alin Cristea spune:

    Chiar dacă sună… prozaic (am treabă, scuzaţi-mă, e ora de versificat), ţi-ai cîştigat din plin dreptul de a-ţi parcela ziua şi poeticitatea. Cu mulţumiri, unul dintre cei care înfulecă, fără jenă, din trupul tău poetic, şi care aşteaptă lin, rotund alin…

  2. ionatan spune:

    Am o muză cuminte: cănd ma vede cu caietul de scris poezii în breţe, doar vine şi mă sărută tandru pe frunte. Are încredere în tot ce pun pe hărtie. Ştie că sunt ca Alun, care abia aşteaptă să fie hrăniţi… Vă mulţumesc pentru pofta voastrâă de mâncare şi îi mulţumesc doamnei bucătărese Muza. Dar mai mult decît orice Îi mulţumesc Duhului Domnului, care-ni şopteşte cuvintele… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: