Omul ruginiu

Alunecă-n toamnă un om ruginiu,
De parcă-i o frunză de brusture.
Stropi mari de-ntuneric de el se aţiu
Şi-ncepe tăcerea să-l usture.
 
Duce cu sine un palat de amar
Şi un iaz de-ntristare pe margine.
Sare adesea din habar în habar
A lui străvezită imagine.
 
Tac de acolo şi de nicăieri
Rare-ale lui dumiririle…
Doamne, cu ce nestemate puteri
Tu poţi să îl lege iubirile?
 
Îl ridici şi îl pui într-o naştere iar,
Un copil e acuma, un gângure…
De un Duh de la Tine l-ai făcut sanctuar
De o mare căinţă el plângure…
 
Şi iese din toamnă un om  ruginiu
Şi nici el nu mai ştie că iese.
Ca şi cum îl urmează, de el se aţiu
Fericite miresme mirese.

Anunțuri

4 Responses to Omul ruginiu

  1. Ted spune:

    De ce scrii de toamnă, maestre stimat,
    C-afară dă colţul la brusture!
    Înoată albina-n ocean parfumat
    Şi-s toate de moarte-ntr-o rupere

  2. ionatan spune:

    De-oi scrie de toamnă e fiindcă-i ştiut
    Că-i bine să faci vara sanie…
    E primăvară şi mă bucură mult,
    Da’ tot e în mine-o dihanie…! 🙂 😦

  3. A.Dama spune:

    Eu am o micuta curiozitate. Mi se intampla in ultima vreme… Ar trebui sa ma autocenzurez… Dar, pana atunci, strofa scrisa de Ted e compusa de Ted?

  4. ionatan spune:

    Oricum, nu am scris-o eu.. da mi-ar fi plăcut. Dacă a scris-o Ted, l-aş ruga să nu se opească aici. Deşi am impresia că nu e la prima încercare…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: