Vorba mea cu tăcerile ei

mai 9, 2008

Dintr-un colţ de surâs îmi răsari uneori,
Alteori, dintr-o brumă de plâns.
S-a desprins ceru-ntreg din albastre culori
Şi la mine în suflet s-a strâns.
 
Pot acum să înalţ un stidard de-nchinări,
Pot, un deal de slăvire să-l sui,
Sau un turn de iubire pe-orizontul din zări,
Viaţa mea e crenel de al lui.
 
Pot să vină-ncercări cum e auru-n foc,
Eu voi fi mai curat, mai lucind…
Nu se-ating apele din oglindă deloc
De un chip ce se-admiră zâmbind.
 
Am rostit şi scântei a iscat pe câmpii
Vorba mea răsunată de tei.
S-a întors către El şi-i acum poezii,
Voba mea cu tăcerile ei…