Nu mă lăsa

mai 3, 2008

Nu mă lăsa cu dorul înjunghiat pe drum,
Nu mă strivi în vina unde-am prelins durere…
Întreabă-mă de mine, răspunde-mă acum,
Şi creşte-mă în Tine, s-ajung la înviere.
 
Oricât aş fi de faur, mă făureşte Tu,
Mă faptă din cuvintele-mi ce Ţi s-au închinat.
Ridică-mă-n genunchii ce-n lumea asta nu
Cunosc decât poziţia acelui preaplecat.
 
Şi-ntr-o cântare-anume, atunci când vei veni,
Aşează-mă, Isuse, şi lin mă acordează,
Să sune veşnicia cum sună, de copii,
O pajişte cu soare, când mama îi veghează.
 
Şi-n plecăciune zisa mi-o nărui şi Te rog
Dezmiardă Tu albastrul poemului ce-l scriu
Nu mă lăsa în lume un ciripit olog,
Ci zbaterea luminii în lutul cânepiu.