Izgoniţi din dragoste

 

Matei 6:18-20 – „Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu Sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.Amin.”

Oare Domnul ne trimite, doar ca să scape de noi? Cu ce rost ne trimite?
Ce facem cu viaţa noastră e treaba noastră, spunem.
Dacă nu venea toamna, mă mai punea tata să scutur nucul? Dacă nu dădeau holdele-n pârg, mă mai trimitea la seceriş?

Numai cuvântul lui, şi ar trebui să fie suficient ca să înţelegem că dacă alegem să tăcem „pietrele vor striga” şi că sângele dragilor noştri va cădea asupra capului nostru. Chiar dacă purtăm lumina în nişte vase de lut, ea tot va alunga întunericul. Nu o vor birui puterile întunericului, nicicum.

Şi bucuria asta, care va fi a noastră, va fi deplină. Nu e bucurie mai mare pentru cineva în care trăieşte Hristos, decât a Hristosului din el care creşte. Căci ce altceva e misionariatul? Să Îl „lungeşti” pe Hristos pe sufletele altora care să se facă membre vii în Trupul Său…
Doamne, la ce gimnastică ne supui! La ce acrobaţii! Trupul Tău, ca trupul unui atlet nemaipomenit, antrenat şi desăvârşit, ne încape şi ne cheamă şi ne trimite.

Ne trimite să trăim. Să aducem roadă. Cinci, zece, o sută…, iar El va creşte. Desigur, însăşi viaţa noastră poate fi secera noastră. Câţi oameni nu sunt câştigaţi pentru Hristos doar prin exemplul personal… „Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: Sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi, şi înălţat mai presus de ceruri (Evrei 7:26)”

Da, exemplul este El. Şi mai mult: ne trimite pe noi. Ne face preoţi şi ne încredinţează apostolia. „Doamne, şi dracii ne sunt supuşi!, iar lumea îşi îngustează drumurile, îşi scurtează cărările şi îşi aşteaptă minunile. Cine alţii să le străbată şi să le lumineze, dacă nu misionarii? Izgoniţii ăştia din dragoste, care străbat pământul căutând urme… Căci El asigură că e primul izgonit: „Isus le-a zis: „Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.” (Marcu 1:17).

Anunțuri

7 Responses to Izgoniţi din dragoste

  1. violeta spune:

    !Nu e bucurie mai mare pentru cineva în care trăieşte Hristos, decât a Hristosului din el care creşte” ! – ce fain!

  2. ionatan spune:

    Şi încă atunci când El creşte pe dargi, când ne ia rugăciunile şi face din ele umbrele şi derdeluş pentru îngeri… Atunci să vezi! 🙂

  3. violeta spune:

    cred ca va trebui sa-mi „traduci” cuvantul „dargi” ?

  4. ionatan spune:

    Păi…. „dargi” ar fi când ne sunt dragi, dar încă nemântuiţi, dragi ne devin cu totul atunci când le pune Domnul umbrela…

  5. violeta spune:

    aaa :”>

  6. violeta spune:

    cred ca toti au deja umbrela, doar ca nu-si dau seama…

  7. ionatan spune:

    Şi asta se poate rezolva: chestia cu îngerii… Derdeluşul îl facem noi cu rugăciunile noastre, iar ei se dau cu sania când ne aud (citeşte „cu Duhul Domnului”), până în inimile celor „dargi” şi îi fac dragi. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: