Prag de primăvară

aprilie 3, 2008

Este iarăşi prag de primăvară,
S-au clintit seminţe din ţâţâni.
Verdele e-n câmp parcă fanfară
Înfoiată din ierboşi plămâni.

Valea a răspuns cu cristalinul
Forfotei izvorului de-argint.
Împăienjenit de dor, seninul,
Însorit e tot, ca un alint.

Doamne, câtă oare, vrednicie,
Frumuseţea să Ţi-o cânt, mi-ai dat
În această palidă câmpie,
Oglindire de-un ceresc înalt?

Bate-aripa de privighetoare,
Parcă ar vrea în aer să-ngenunche.
Când s-or rupe razele de soare,
Razele de Crist de min’ s-or rupe!