Într-o şcoală, o învăţătoare încerca să le demonstreze copiilor că Dumnezeu nu există…
Prof: Jhon, du-te la fereastră şi spune-mi dacă vezi copacii?
Jhon: Da, îi văd!
Prof: Vezi clădirea de vizavi?!
Jhon: Da, o văd!
Prof: Vezi cerul şi norii?!
Jhon: Da, văd!
Prof: Deci toate lucrurile acestea există?!
Jhon: Da, aşa este…
Prof: Uită-te pe geam din nou şi spune-mi dacă îl vezi pe Dumnezeu?!
Jhon: NU!
Prof: Deci înseamnă că Dumnezeu nu există!
O colegă de clasă, Anna, se ridică în picioare şi îi cere lui Jhon să meargă din nou la fereastră, apoi îl întreabă dacă vede copacii, clădirea de vizavi şi cerul…
Jhon: DA! le văd, există!!!
Anna: Acum uită-te, te rog, la doamna profesoară şi spune-mi dacă îi vezi creierul?!
NU, a răspuns John… înseamnă că nu există?!
jurnalul scrierii iubirii
VĂ MULŢUMESC!
Jurnalul scrierii iubirii 
corect..nu exista..cu un asa rationament…of of
fii binevenita, momo! sincer, daca nu te vedeam p-aci, nu stiam ca existi! 🙂
cand eram mica pentru a-mi comvinge colegii ca Dumnezeu exista-ii puneam sa se uite la ceas si sa-mi spuna daca vad ceasornicarul in el….
Da, asta e o dovada clasica… 🙂
e o pilda binevenita
multumim
respecte,
SIBILLA
Si eu iti multumesc, SIBILLA. Iti multumesc si ca m-ai pus in blogrollul tau. Chiar meritam…? 🙂 Indoite respecte!
Un barbat s-a dus la frizer sa se tunda si sa se barbiereasca. In timp ce frizerul il tundea si-l barbierea, au inceput sa stea de vorba. Au vorbit pe multe si diferite subiecte, si, la un moment dat a venit vorba despre Dumnezeu.Atunci barbierul spuse: „Eu nu cred ca exista Dumnezeu.”„De ce spui asta?” – intreba clientul.„Ei bine, nu trebuie decat sa iesi pe strada si ai sa vezi ca Dumnezeu nu exista. Spune-mi: daca Dumenzeu ar exista, ar mai fi atatia oameni bolnavi? Ar mai fi copii abandonati? Daca Dumnezeu ar exista, nu ar mai fi atata suferinta si durere. Nu pot sa cred ca un Dumnezeu iubitor ar permite toate lucrurile astea.”Clientul se gandi pentru o clipa, dar nu-i raspunse barbierului pentru ca nu voia sa starneasca o cearta cu acesta. Barbierul isi termina treaba si clientul iesi afara din frizerie. Cand ajunse in strada, clientul vazu un om cu haine murdare, par lung si incalcit, si cu o barba lunga. Arata neingrijit. Atunci clientul se intoarse in frizerie si ii zise barbierului:
„Stii ceva? Barbierii nu exista!”
„Cum poti spune asa ceva? ” intreba surprins barbierul. „Eu sunt aici, si sunt barbier. Tocmai mi-am facut treaba: te-am tuns si te-am barbierit pe tine!”
„Nu!” exclama clientul. „Barbierii nu exista, pentru ca daca ar exista nu ar mai fi oameni cu parul lung si neingrijit si cu barbile netunse, ca omul de afara.”
„A! Ba barbierii exista! Dar asta se intampla cand oamenii nu vin la mine!”
„Exact!” zise clientul. „Tocmai asta e! Si Dumnezeu exista! Asa se intmpla cand oamenii nu merg la El si nu-si intorc privirile spre El ca sa fie ajutati. De aceea exista atat de multa suferinta si durere in lume.”
(text copiat dintr-un grup crestin de pe un site)
Draga violeta, iti multumesc ca ai trecut p-aci, si nu cu mana goala! 🙂
Da, e frumos si cald textul asta, il am si eu intr-un pps.
Cand mai ai ceva asa interesant, revino. Pana atunci cred ca voi prelucra putin textul asta si, daca-mi dai voie, il voi arata tuturor. 😉 Multumesc.
nici o suparare 🙂
Acuma vad ca apar la tine in blogroll… Si fiindca si mie imi place blogul tau, voi merge pe reciprocitate. Fara sa te mai intreb. Nici tu nu m-ai intrebat, nu? 🙂
😛 n-am cerut voie, fiindca nu faceam ceva rau, nu? multumesc si eu 🙂
Sa dea Domnul numai bine sa facem! 🙂
Amin!
Daca te intereseaza si varianta in engleza a postului DUMNEZEU EXISTA, il gasesti la:
http://shalomshalom.wordpress.com/2008/01/26/god-exists/
Asta chiar ar fi o problema… La engleza mea…
Dumnezeu e o DORINTA.
Credinciosii doresc atat de mult ca el sa existe, sa-i ajute la necazuri si boli, etc, ca chiar incep sa creada ca el exista. Este o paranoie in masa pe care orice psihiatru rezonabil ar trata-o cu o vacanta nelimitata intr-un loc fara biserici si fara propaganda religioasa.
Ati vrea voi, distinsi si naivi credinciosi, sa existe dumnezeu. Chiar si eu as vrea. Sincer.
Iartă-mă, Sorine, dar câţi ani ai? Ai simţit vreaodată DORINŢĂ faţă de cineva iubit? Te-a trimis vreodată acea persoană la psihiatru, pentru asta? Sau cineva care-ţi ştia dorinţa… Fiindcă orice psihiatru rezonabil ar trata-o cu o vacanţă nelimitată într-un loc fără persoane iubite… Ai vrea tu, distins şi naiv necredincios, să nu existe Dumnezeu, fiindcă psihiatrul ăla rezonabil este El, iar vacanţa nelimitată pe care ţi-a pregătit-o se cheamă IAD. Chiar şi eu aş vrea să nu existe Psihiatrul ăsta şi iadul. Sincer…
Cineva spunea ca… primul semn al nebuniei este sa te crezi sanatos. Toti in jurul tau au luat-o razna, cred intr-un Dumnezeu pe care nu-L vad, dar tu… „Slava Domnului”, esti sanatos… pe tine nu te-a prins nebunia asta.
Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad – Epistola catre evrei, cap.11, vers.1
„Ati vrea voi, distinsi si naivi credinciosi, sa existe dumnezeu. Chiar si eu as vrea. Sincer.” Sinceriatea ta, daca e adevarata si nu doar o vorba in vant, e primul pas spre Dumnezeu care ti se va descoperi, daca vrei asta cu adevarat.