Pe unde-o iei? Pe care drum e Domnul?

Într-un cerc pot fi trasate o infinitate de raze. Din centrul lui pot pleca o sumedenie de lumi. Nu mai vorbesc când avem de-a face cu o sferă…

Dumnezeu este Centrul gloriei Sale, al gândurilor Sale vii, rostite şi nerostite, este inima vie a Planului Său. În Sine nimicul există, este Sinele Său într-o continuă supunere Sieşi, într-o deplină părtăşie cu Totul…

Şi a creat! Nimicul a explodat de bucurie. Culori şi forme nemaiîntâlnite au umput de glorie ochiul divin. Nu a făcut altceva decât să-Şi rostească Numele mai presus de orice Nume, ca prin rostirea Lui creaţia să-Şi afle Mirele, Domnul şi Stăpânul.

Dumnezeu a ales pentru împlinirea gândului Său o singură rază dintr-o infinitate de posibilităţi. Una sigură putea fi cea adăvărată. Un fir roşu care trecea de la primul Adam, prin suferinţă, durere şi moarte, prin întruparea de Sine, moarte şi înviere, către desăvârşirea şi răscumpărarea întregii creaţii în Cuânt („căci Cuvântul Meu face voia Mea… şi nu se întoarce la mine fără rod.”)
Prin Cel în Care, din Care şi pentru Care sunt toate lucrurile”.

În lumea Sa Dumnezeu a alcătuit şi a împlinit acest Plan instantaneu, în veşnicie. În lumea noastră el se derulează încă. „De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Căci firea a fost supusă deşertăciunii-nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o-cu nădejdea însă,că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.Dar ştim că până în ziua de azi, toată firea suspină şi sufere durerile naşterii. Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi, şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru. Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiţi.” (Romani 8:19-24)

Pe care cale eşti tu?

Dar spuneam că sunt o sumedenie de raze… Dumnezeu a gândit toate variantele posibile pentru împlinirea planului Său, dar a ales numai unul. Ce s-a întâmplat cu toate celelalte? Nu au fost rostite, au rămas în virtual, dar erau gânduri divine, veşnice şi cu neputinţă de alungat… A fost cineva care şi-a spus:”Voi lua toate gândurile alea nefolosite de Dumnezeu şi voi fi ca El. Ha! Ce irosire de veşnicii! Ce Dumnezeu risipitor! Să ignore atâtea soluţii…” Aşa că şi le-a însuşit. El are calea largă, drumul pe care se înghesuie noroadele. Domnul îşi păstrase o singură rază: calea cea strâmtă.

Cineva enumera câteva raze doar, din calea cea largă, denumindu-le „calea lactee” a iresponsabilităţii, siguranţa falsă a „căii religiei”, „moneydrive” – calea averilor, „magistrala popularuităţii”, „bulevardul pieritor al frumuseţii omeneşti”…

„Intraţi pe poarta cea strîmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi Sunt cei ce intră pe ea.”  

Anunțuri

2 Responses to Pe unde-o iei? Pe care drum e Domnul?

  1. Lorelei spune:

    uneori…chiar daca esti pe calea mica ingusta si stii ca aceea este buna e „grea lupta”…..se intampla sa te mai impiedici sa mai cazi sa mai gresesti…. e fain insa ca exista intodeauna pe calea asta oamenii-ingeri care te ajuta si iti arata iar drumul…- nu e fain ?-ba da e fain sa stii ca pe drumul tau mai sunt crestini care merg spre centrul cerului .

  2. Lorelei spune:

    si cel mai frumos lucru din toate caderile ne ridica EL ne intinde bratul sau puternic si ne ajuta sa ne ridicam ne iarta mult . Eu nu pot sa iert asa de mult ca EL – la mine adesea iertarea este egal cu uitarea dar…in alt sens….-Sa fie o piedica mult prea mare pentru iertarea sufletului meu de catre EL ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: