Sfântul Augustin şi mărţişorul învingătorilor

Dumnezeu nu ne cere să  ne automutilăm, să ne autoflagelăm…

Sentimentele au logica lor. Profunzimea, puterea şi valoarea lor. Dumnezeu ne cere să fugim de pofte, da. Să stăpânim păcatul care pândeşte la toate colţurile ispitelor lumii, da. Dar nu ne pune „centuri de castitate”, oricât de tare ne-ar iubi.

Pe alea trebuie să ni le punem singuri. Aşa descoperim adevărata libertate: libertatea învingătorilor. Nu victoriile din timpul vieţii contează, în ordinea lui Dumnezeu. Ele nu fac decât să împingă un car al istoriei care se va prăvăli în prăpastie. Victoria asupra morţii, da! Asta e adevărata libertate.

Categoric: atunci când scopul unei îndeletniciri se schimbă, toate regulile jocului se schimbă. Trăirile au o altă înfăţişare, interesele străine de realizarea acestui scop dispar, sentimentele iau alte căi de manifestare, ocolind păcatul.

Omeneşte nu e posibil: o pasiune e o pasiune, o dramă rămâne o dramă, suferinţa e suferinţă, iar o competiţie e o competiţie. Dar cine spune că nu se poate altfel, Il contrazice pe Hristos: „Voi sunteţi în lume, dar nu sunteţi din lume”. Voi jucaţi după alte reguli.

Mă repet: Sf Augustin spunea: „Iubeşte-L pe Dumnezeu şi fă ce vrei”. Aia da, mentalitate de învingător! Fiindcă tot ce vei dori să faci va purta amprenta acestei iubiri fundamentale. A acestei libertăţi.

Oamenii te pot considera oricum, în raport cu ei, cu regulile lor. E ca şi cum am vorbi limbi diferite. Învingătorul din limba lor nu e învingătorul din limba mea.
 
Ce anume face deosebirea, la nivel de sentimente? Nimic nu se poate împotrivi unui sentiment care vine de la El. Fiindcă numai un astfel de sentiment duce la jertfă. Şi nimeni nu poate rezista în faţa jertfei, nimeni şi nimic: ori cade şi pierde totul, ori rezistă şi câştigă.

Cine a văzut filmul Ben-Hur (cu Carlton Heston, Jack Hawkins, în regia lui William Wiler) îşi aminteşte scena înfiripării unor sentimente care trec peste orice suferinţi şi peste vicisitudini de tot felul, pentru a se desăvârşi în ascultarea de Hristos. Pun mai jos o scurtă scenă din film.

Mărţişorul învingătorilor este viaţa veşnică.

Anunțuri

6 Responses to Sfântul Augustin şi mărţişorul învingătorilor

  1. acp spune:

    Agentia Crestina de Presa apreciaza tot ceea ce realizati bun pentru EL.
    Felicitari, Maestre.

  2. ionatan spune:

    Va multumesc. Dar as vrea sa stiu cine si ce se afla in spatele unui nume asa de important ca acp. 🙂

  3. Lorelei spune:

    Cei de aici stiau cu ce se comfrunta isi cunosteau sentimentele unul altuia…macar stiau ce sacrifica!!

  4. ionatan spune:

    Nu prea ai de unde şti, atunci când abia îl cunoşti pe celălalt (că ăsta este momentul surprins). Confruntarea avea să vină, dar nu între ei. Vom mai vorbi despre asta.

  5. ciprians spune:

    frumos spus, Ionatane! dar nu stiu de ce, dar nu prea mai gasesc la nivel practic, cotidian, cautarea martisorului vesnic! asa-i, au nu? si suntem mai des neo-protstanti (care defineste latura noastra sociala, mondena -chiar) decat pocaiti, ceea ce-ar trebui de fapt si in fapt sa fim!

  6. ionatan spune:

    Aşa-i, din nefericire! 😉 Sau aici merge „din păcate?

    Eu aş renunţa bucuros la denumirea de neoprotestant, dacă ea n-ar sugera măcar puţin pocăinţa… Chiar îmi place să mi se spună şi să fiu POCĂIT! Iubesc numele ăsta, mai mult decât îl denigrează şi îl dispreşuiesc unii. Vreau să fiu POCĂIT! Neoprotestanţii n-au decât să protesteze. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: