– Stau şi mă-ntreb din care ochi
Te varsă Dumnezeu
De sunt pe lume numai stropi
Când vreau să fiu şi eu?
– Tot râul dacă m-aş visa
În arbori flori cum spală,
M-aş întreba de nu cumva
Pădurea-i o petală…
De-atunci suind pe calea cea
De stea primordială,
Petala-n lacrimă era
Şi lacrima, petală.
Şi se-ntreba şi Domnul sus
Din care ochi deodată
Acestea două sunt şi nu-s
Realitatea toată…
Anunțuri