Lorelei este o persoană foarte sensibilă. Cu îngăduinţa ei vă prezint una dintre poeziile pe care i le ştiu. Sunt convins că vă va încuraja şi pe voi să-mi trimiteţi încercările voastre de a scrie spre slava Domnului.
Deci,
Ploi
Picură din cer ploi fierbinţi
De har, de iubire
Pe mine întreagă mă simt
Înveşmântată în aripi
Şi frunze îmi cresc
Pe ochi se preling picurii calzi
Tamaduitori de răni,de dorinţe
Şi-i las până în imimă să pătrundă
Şi în toată ploaia asta sunt
Prunc scăldat de cer
Înbrăţişat de Tine mă strâng
Ca o aripa
Şi aştept să pot fi gata de zbor
Gata să mor ca pământul
Când ploaia îl udă.
Multumesc frumos pentru aprecieri…dar daca nu ar fi fost lustruita de tine…poate nu ar fi fost asa de faina-Multumesc frumos!!
Cu placere, Lorelei, dar n-am facut mare lucru… Apoi, cu unele texte, lucrarea de lustragiu e chiar placuta. Ca in cazul de faţa.
Felicitari Lorelei – sa mai scrii!
Am avut ocazia sa o cunosc pe Lorelei si subscriu la cuvintele de lauda care i s-au adus: e, cu adevarat, un om deosebit… Ma bucur ca drumurile noastre s-au intalnit! (Sper sa se bucure si ea la fel de mult! 😉 )
Ma bucur pentru voi, Sorina. Sper să nu greşesc afirmând că aţi putea avea de câştigat una de la cealaltă. Tu nu scrii poezii? Că aş mai lustrui ceva (dacă n-aş fi lustruit eu!) 😉
Dragă călătorrule, tu nimic, nimic… O poezie, ceva, ne mai încălzim şi noi… O dată cu vremea. 🙂
Ionatan, acolo unde esti iti multumesc pentru ca m-ai incurajat sa scriu…Sa te odihnesti frumos.