Vânătorul nins

Când teama e culoare pe întins
Şi codrul corn de rege sună iar,
Fug cerbii muţi de vânătorul nins
Cu ochii aţintind în vânt ca-n far.

Un adăpost e clocotul din căi
Al alergării, poate doar aşa
S-or odihni când vor ajunge-n văi,
C-au alergat de nu se mai ştia.

Dar nu e fuga, spui, de măsurat
În fiecare frica fiecui,
Doar urma lui în aeul curat…
Spre cerbul bun mă duce urma lui!

Ajunge-mă la timp cu ninsul Tău,
Vânează-mă senin şi-ntemeiat
Cu o zăpadă cât un Dumnezeu,
C-o armă cât o cruce de purtat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: