O lume de interioare

Interioare, cu fiecare în câte-un colţ,
o lume de interioare.
Singurătăţi zăvorâte, îndărături de porţi
stingheritoare.

Interioare, forme difuze încremenite
de inimi seci.
O lume goală ce nu Te simte
când tandru treci.

Molii muşcând ca-ntr-o frică trecutul
de curând dezbrăcat
de pe trup, cum împrăştii în dodii salutul
îndoliat.

Colb singuratic în colţ, veghind
seara ce vine,
te-ntrebi, când vezi vântul sălbatic vuind,
ce e cu tine?

De ce trece somnul prin părul tău,
somn fără vise,
şi-ţi tremuri secundele între bine şi rău:
străine abscise…?

Doamne, arată-ne Trupul cel Unul
care Te doare,
când în noi fiecare-şi ascunde albumul
cu interioare!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: