Impresii poetice

Amprente

Aţi văzut vreodată creierul unui om? Măcar în poză. Parcă cineva şi-a lăsat acolo amprentele. Toată suprafaţa lui e striată, zbârcită, pliată, astfel ca să ofere o zonă cât mai mare pentru tot felul de conexiuni nervoase. Dar aspectul e acela al unor amprente…

***
şi m-ai clădit pe dinăuntru şi m-ai clădit pe dinafară
ai pus împrejur suferinţa ca pe un steag curat
cum Îţi pot mulţumi fără să-mi plâng fecioria căutării
pe munţii cunoaşterii în văile pulberii lâna de aur
din haina mea de nuntă ce ai ţesut

ce nestemată de persoană e Numele Tău de aceea
vrea lumea să-Ţi vadă mereu buletinul dar în cer
nu e stare civilă aşa că miraţi-vă şi cârtiţi cât vreţi
Dumnezeu va fi întotdeauna altceva decât inima
omului decât minţile lui pierdute ca un izvor în păduri

şi când m-ai clădit parcă aveam urme de degete
pe encefal parcă erau amprentele cuiva în inima mea 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: