Impresii poetice

Mama mi-a povestit că, atunci când m-am născut, bunica i-a zis, văzându-mă atât de slab şi de pricăjit: „ăsta până dimineaţă moare!” N-a fost să fie. Am ajuns la aproape 50 de ani. Azi dimineaţă am surprins o discuţie.

– La boala lui…
– E boală boierească.
– Care nu-l duce mult…

Ei, mi-am zis, oare nu Dumnezeu numără zilele şi anii? Nu boala – adică eu! – are drept de viaţă şi moarte asupra mea.
Nu o suferinţă anume a vindecat Isus, ci doar a fixat lungimea vieţii celor vindecaţi de el, căci le-a deschis un alt orizont pentru viaţă, o nouă încredere în veşnicie, dar şi, la alegerea lor, o lume plină de ispite şi rătăciri de care nu ar fi avut parte dacă rămâneau leproşi, paralitici sau orbi…   Doamne, ai milă de mine, păcătosul!

În chitul din cartea Iona eu văd un simbol al morţii.

***
dar unele cuvinte au greutatea lor
de exemplu să-i fie ţărâna uşoară
apoi alergăm care-ncotro doar doar
vom găsi inima aia cât un coş cu flori
să ne-o păstrăm de pus la căpătâi

ca în tangaj o barcă de salvare
pe marea înfuriată a circumstanţelor
se pierde unul Dumnezeu dă drumul altuia
e vremea secerişului spui şi mai arunci o dată
undiţa veşniciei să mai cuvânţi de iubire
cu iona cu chitul cel urias cu ninive

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: