Impresii poetice

Cuvintele…

Am vrut să spun şi cuvintele mi-au luat-o înainte. Aşa se întâmplă mereu când vreau să spun poezii… Cuvintele se grăbesc să spună ele. Parcă au o identitate a lor, devin jucăuşe, interesate de ce vreau să spun, impertinente uneori. Dar la urmă, cel mai adesea îmi place cum spun. Da, m-au furat de înăuntrul meu, s-au înveşmântat cu înafara mea ca şi cu o hlamidă, dar cine e atât de frumos acum, că ridic ochii şi-L laud pe Domnul pentru ce mi-a dat…?

 ***
opreşte-te inimă în prag de cuvânt
de aici încolo e taina
opreşte-te şi visează sorbiri îngereşti
din ambrozia închinăciunii

seară de seară cineva care nu a sosit încă
e invitatul tău la cină la cina smereniei
şi aducerii aminte a înduplecării albastrului
să mai fluiere o dată aşa cum ştie el
inodor incolor beteala beteliei bolţii
betezda când îngerul tulbură apa

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: