Impresii poetice

De ce am scris asta…? Nu ştiu. Am vrut să scriu şi m-am gândit la autosuficienţa celor mai mulţi dintre noi. Noi, care ne mulţumim cu orice fel de lipsă de răspunsuri, atunci când ne este asigurată supravieţuirea zilnică… Poate chiar bunăstarea…

***
poate prea singur poate prea trist
poate prea vânturat de furtuni şi prea gol
alergând între un sentiment şi altul cum corbii
aleg între un cadavru şi altul pe câmp
după o luptă când nimeni nu mai măsoară
adâncimile ploii înălţimile cerului

pui întrebări deşi niciodată nu ai dorit
vreun răspuns îţi place să te legeni
la un capăt la celălalt atârnă înţelesul
îţi place să nu mai fie nimeni cu tine
când ţi-e dor de câte cineva

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: