Impresii poetice

Se face târziu şi nu mai pot aştepta. Trebuia să primesc un material pe care avea să mi-l trimită un prieten. Aşteptarea asta îmi aduce aminte de marea mea nevoie: prezenţa lui Dumnezeu. Mă întreb de ce oare pare atât de ciudat celor mai multor oameni să mă audă vorbind aşa. Răspunsul îl ştiu. Am fost la fel ca ei o vreme. Şi mie mi se părea ciudat…

Se face tot mai târziu. Pentru câţi dintre noi se face prea târziu?

***
curând vine vânt vine aripă de suflare
vuietul nu-i auzi nu-i auzi adierea
nu ştii încotro merge Dumnezeu în seara asta
şi privirea îţi rămâne în gol şi mâna întinsă rămâne
încercai să prinzi răcoarea zefirul

of Doamne cum să-Ţi explic să pot înţelege
păi dă-te puţin mai încolo spune Dumnezeu să stau şi Eu
în inima ta sau du-te de te uită pe geam până mai fac
oarece pe aici ce deranj se vede că nu Mă aşteptai

şi a luat cucea şi mi-a dat-o s-o ţin

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: