Impresii poetice

Afară a ieşit soarele. În cameră se simte ecoul lui. E ora prânzului şi aştept să mă cheme la masă. Aşa Te chema şi pe Tine mama Ta? Te încălzea acelaşi soare, deşi ştiai că vei muri? Ce pot să înţeleg din toate astea? Sau e suficient să simt…?

***
deodată soarele m-a lovit ca un ecou al luminii
deodată ziua era ca mama când mă cheamă la prânz
deodată s-a micşorat mărăcinele din talpă
şi rana din priviri s-a vindecat

acum văd altfel ridul de după colţul blocului
zdrăngăne ca un tril de privighetoare ascuţirea
sabiei Duhului nimeni nu e foarte interesat de traiectoria Lui
eu mănânc învelişul invizibil al binecuvântărilor
cu toţi dinţii

şi mă întrebi de ce nu am carii
mă întrebi de ce nu postesc

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: