Impresii poetice

Mâine este ziua lui Emil. Cine e Emil? E un poet. Un tânăr care iubeşte poezia. După cum cred eu, poate că o iubeşte prea mult. Şi îi place prea mult, ca unui suflet aprins ce e, să se autoanalizeze intens şi să speculeze pe marginea propriilor sale trăiri, în imagini insolite.

Azi ne-a adus pe Cuvinte la schimb o poezie în care îşi analizează singurătatea şi o vede ca pe „o armură crescută pe dinăuntru” dar si, paradoxal, ca pe ucigaşul care atenteaza la „carcasa de carne” a inimii. Eu i-aş sugera să treacă dincolo de această „carcasă de carne” şi să-şi caute cealaltă faţă, cea de necarne, cea de dinăuntru, a inimii, locul acela unde nimeni nu mai e singur, mai ales de ziua lui.

Ca răspuns la poezia lui, eu am scris si am trimis poezia de mai jos:

***
lui emil de ziua lui

la mulţi ani tinere domn parcă ai fi alifia amărăciunii
când ti se caţără pe trăire parcă nimic nu respiră
din fotografia ta zburată de cuvinte voalate ciudate
dări peste cap de trei ori ale înşelării de sine
nimeni oare nu ţi-a spus că aşa începe jocul
cu moartea cu nimicul cu ascensiunea în văgăuni
de-a v-aţi ascunselea în primejdia unui blestem
hai să mestecăm pulberea până o facem grăunte
de muştar numai bun de spart între dinţi înainte
şi după împotrivirea cărnii şi sângelui de a şti

poţi spune cum vrei singurătăţii
ea tot pe dinăuntru te va muri
puţin câte puţin ca orice intoxicare cu tine însuţi

Publicitate

Impresii poetice

Da… Cred că nu vă veţi supăra pe mine dacă voi schimba iarăşi structura blogului. Am ştes Poezia de zi cu zi de unde era, pe o pagină separată, pentru a o integra pe pagina principală sub numele de Impresii poetice. Sub acest nume voi încerca să postez zilnic cel puţin un text nou, constând într-o sublimare poetică a ceea ce văd, sau citesc, sau gândesc, din realitatea înconjurătoare.

Vă spuneam că nu am posibilităţi prea multe de a-mi diversifica experienţa, dar am o mare dorinţă să nu las netrăită propria-mi viaţă. Aşa că voi folosi ca pretexte tot ce-mi va îngădui cunoşterea şi viaţa mea în Hristos, pentru a face poezie. Fiecare text deci va fi o postare separată şi va reprezenta reacţia mea la diverse situaţii.

De exemplu, astăzi dimineaţă am citit un text pe lista de discuţii „Confesionala„, care m-a determinat să iau o poziţie. Am făcut-o aşa cum mă pricep eu mai bine: în poezie. Era în discuţie problema suferinţei. Încep acet nou proiect cu textul scris cu această ocazie. De altfel, voi încerca să prezint de fiecare dată circumstanţele care au dus la scrierea fiecărui text nou. Asadar, Impresii poetice:

***
e uşor să vorbim despre suferinţă din casă
ori despre fericire de pe celălalt mal
e uşor să prindem fluturii îndurerării
cu plasele vorbelor

numai cine suie calvarul cu talpa lui
numai cine înghite otrava chinurilor poate privi
în golul dintre scândurile gardului vieţii
numai el poate ciocăni la porţile sfinţeniei
ghemuindu-se sub îndurare ca un gândac

de acolo mai departe nu e treaba mea
lumea întreagă nu mai e treaba mea
nici să fac piaţa nici să pun lemne pe foc
sunt în vizită la Dumnezeu avem de vorbit
ceva foarte important avem de desăvârşit
desăvârşirea