Putem spune „Curent hristic”?

septembrie 6, 2007

cuvinte.jpgÎntotdeauna o discuţie cu vreun membru al grupului „Cuvinte la schimb” îmi dă de gândit. Cum a fost şi aceasta purtată astăzi dimineaţă pe mess… Voi ce credeţi, cum am putea numi un eventual curent literar iscat de închinătorii la Hristos în cultura românească?

RB: (…) mie mi-e greu, e drept, să gândesc altfel, adică dacă n-am venit dinspre ortodocşi către neoprotestanţi, mi-e greu să gândesc altfel toate celeIP: de aia trebuie să fim deschişi
RB: de-aia cred că e greşit să spunem poeţi creştini şi necreştini, ca doar şi Stănescu e creştin…
IP: da, da’ avem altceva? tu ai dreptate ştiu…
RB: dar… e dificil să găseşti sintagme
IP: da’ ce punem in loc?
RB: când zici „evanghelic”, deja ortodocşii dau înapoi, dacă pui poezie religioasă, deschizi spectrul foarte tare, că există poezie religioasă şi musulmană
IP: poezie religioasă sună totuşi prea ecumenic, văd multe siteuri atee înscrise la religion
RB: nu m-aş impiedica de ecumenism… dar mă impiedic de acest “creştin”, fiindcă ortodocşii sunt, totuşi, şi ei creştini…
IP: să ne gândim să inventăm un termen, de exemplu poezia crucii, sau aşa ceva
RB: poezie cristocentrică
IP: da… dar cam greu de pronunţat
RB: asta ar defini ce facem, dar e dificilă sintagma, să o impui
IP: ar trebui ceva să reţină şi ăla de clasa întâi
RB: deocamdată e bun brand-ul Cuvinte la schimb, de Cuvinte la schimb se ştie…
IP: eu propusesem ceva, mai la inceput, dar a fost respinsă ideea atunci
IP: curent hristic, poezie hristică, dar au fost câţiva care s-au opus cu vehemenţă şi am renunţat
RB: ar fi trebuit atunci să aiba ei o soluţie
IP: s-a discutat mult, atunci, pe seama identităţii grupului, dar tema a rămas în coadă de peşte
RB: da… acum aş propune să rediscutăm terminologic, dar…(…)

Voi ce credeţi?


Naşterea din nou a poeziilor

septembrie 6, 2007

tiktik.gifMă preocupă ceva, în legătură cu poeziile mele, (şi nu numai ale mele)… Dexteritatea în mânuirea cuvintelor ne face prea siguri de noi şi, de multe ori, suntem tentaţi să considerăm prima formă a unei poezii forma perfectă. Ea însă poate rămâne doar o ghiduşie lingvistică în care să se zbată impresia unei idei nebuloase care, cu cît e mai nebuloasă, cu atât pare a fi mai poetică, mai idee…

E un pericol, aici. Nu întotdeauna facilul este şi frumos şi aproape mereu rămâne superficial. Nu este obligatoriu să fie aşa, dar mă tem că în cele mai multe cazuri se întâmplă. Eu… decât să reiau un text, mai bine fac altul. Tot aşa.. la prima mână. Că vorba aia: la grămadă, între mai multe rele, apare şi câte unul bun, dar să fac bun din rău… cam prea multă muncă… Numai Dumnezeu mai face asta din noi, când ne naşte din nou!!