Când încep cuvintele să iubească

Cu un cuvânt, poate doar cu marginea lui
am lovit aerul din frunzele plopului,
i-am înconjurat verdele de câteva ori
şi cuiburile toate i le-am umplut
cu păsări multicolore, cu pui golaşi,
până s-a putut înţelege literă cu literă.

Apoi totul şuiera de sens, ca un tren
către o staţie terminus, totul vibra
în liniştea care-nsoţeşte-nţelesul.
Eu gândeam cu vocea fiecărei litere,
drept şi răspicat ca toporul care taie pădurea,
ca sabia unei nopţi dintre ani.

Până durea, aşa răscoleam împrejur,
până denumeam fiecare cotitură a umbrei
în drumul ei către inimă,
până începeam să mă îmbrac în poem,
să mă gătesc pentru nunta
la care vor vedea ei, îngerii,
pe cine au protejat în tot îndelungul…

Aşa că se însenina când atingeam cerul
cu un cuvânt, poate doar cu marginea lui.

Pe treptele inimii suia Regele,
mântuind în toate părţile
cu gesturi cosmice de cruce
ridicată în apusul incandescent.

Aşa am învaţat să stau treaz
când încep cuvintele să iubească.

(Din „Liniştea dintre două tăceri” – 2004)

English version

4 Responses to Când încep cuvintele să iubească

  1. krossfire spune:

    Imi aduce aminte de Nichita, dar in sensul bun 🙂

  2. ionatan spune:

    Da, e foarte posibil. Mi-a plăcut mult Nichita. Mulţumesc, K.

  3. reb3lle21 spune:

    Super poezie! (ca si celelalte de fapt) Felicitari!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: