Ce este „Cuvinte la schimb”?

00003.jpg foto 1

foto 1, 2, 3: aspecte de la Seminarul Poetic Cluj 2003

Acum şase ani şi jumătate, din dorinţa de a avea şi pe alţii lângă mine în aventura mea literară şi creştină am iniţiat o listă de discuţii pe teme literare creştine. Un fel de „cenaclu literar” creeştin. Sau aşa am intenţionat. Asta este – sau ar trebui să fie! – „Cuvinte la schimb„. Pe vremea când ne străduia inima să ne formăm o identitate, ca mişcare literară, eventual, şi ca grup specific, încercam să prezint prietenia noastră literară şi părtăşia noastră creştină sugerând răspunsuri pentru întrebările care urmează:

1. Ce credem noi despre noi
miriam-si-rodi.jpgCea mai tânără membră, atunci (Miriam) şi cel mai bun critic al nostru (Rodi)

Poate fi important numai în măsura în care ne-am raporta doar la noi înşine. Aceasta poate afecta relaţiile interne ale grupului, „metabolismul” organismului numit „Cuvinte la schimb”. Ce-am dori sa fim, nu e tot una cu ce suntem de fapt. E clar că nu suntem o adunatură, un conglomerat heterogen, că avem acelaşi suflet creştin, aceeaşi esenţă christică, cel puţin la nivelul declaraţiilor. Deci ce putem şti exact despre noi e că suntem un organism viu şi cam atât. Că ne mişcăm, că ne organizăm, ca interacţionăm. Care sunt efectele, se poate vedea în evoluţia scriitoricească a fiecăruia, măsurată cu instrumentele de care dispunem noi înşine. Dar se mai poate vedea şi din reacţiile exterioare.

2. Ce cred alţii despre noi
Cum suntem receptaţi în exterior, dacă acest exterior este interesat să ne recepteze? Putem interveni cu ceva în mediile pe care le vizăm şi pe care deja ni le-am definit în prima etapă a acestui proces? Adică exact mediile receptoare naturale ale demersului nostru: bisericile evanghelice, pe de o parte, ca medii de provenienţă, sau ansamble de la care ne revendicăm şi pe care le-am dori altfel, şi pe de cealalta, mediul culturii româneşti contemporane seculare, unde vrem să accedem prin demersul nostru literar şi cu mărturia noastră creştină.
Cred că acest „ce cred alţii” va stabili definirea în exterior.00002.jpg foto 2

Mişcarea noastră e (era) o noutate ca formă de organizare şi de interactiune (cenaclu prin intermediul computerului), care are (avea) avantaje şi dezavantaje. Marele avantaj e dat de rapiditatea comunicării, de facilităţile publicării, dar mai ales de perspectiva istorică: evoluţia globală tinde către acest mijloc de comunicare. Sunt şi mari dezavantaje, cel puţin deocamdată: întâi, lipsa unui acces general la acest mijloc de comunicare şi chiar reţinere până la respingere a unora în faţa lui, preferându-se modul clasic – cartea – şi întrunirile locale, apoi, nu în ultimul rând, pericolul datorat comunicării intermediate, acela al alterării mesajului, putându-se naşte astfel confuzii şi neînţelegeri.
Noutatea a fost receptată ca atare. Şi aparenţa de unitate a grupului. Spun aparenţă, fiindcă vorbesc de ce se vede de-afară. Dar aici, realitatea se poate şti dinăuntru. Chiar – sau mai ales – din interiorul unei cărţi cum a fost volumul colectiv 1 (şi 2). Dar păstrarea acestei unităţi necesită eforturi şi sacrificii. Eu cred că trebuie mai întâi stabilită şi păstrată unitatea, abia după aceea putem vorbi de identitate. Entropia, în aceste situaţii, poate fi mare. V-aţi gândit vreodată câtă energie e necesară numai pentru păstrarea acestei unităţi şi a integrităţii procesului?
Asta e părerea mea (şi nu numai a mea): că ceea ce se vede de afară ne defineşte. „După roadele lor îi veţi cunoaşte”, spune Scriptura.
Dar „ce se vede de-afară” vine din interior. Iar în interior există ceea ce e mai important:

3. Ce vede Dumnezeu?
Nu neg importanţa talentului în cadrul demersului nostru. Nici nevoia de progres şi de afirmare. Rămân însă la convingerea că „toate acestea vor arde”. Numai rodirea după placul Domnului, curată şi hrănitoare, venind din interiorul al cărui Stăpân este El, poate cerne aur şi diamante, nu lemn şi paie, în jurul nostru. Dacă fiecare membru al grupului s-ar întreba „Ce vede Dumnezeu?”, cred că problema identităţii noastre s-ar rezolva uşor. Şi toate celelate probleme, de asemenea. Fiindcă în ultimă instanţă acesta e singurul standard existenţial vialbil pentru un creştin poet sau nepoet.

00001.jpg foto 3

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: