Iov a fost mai puţin vinovat înaintea Domnului decât prietenii săi. De ce? Doar el a fost acela care l-a acuzat pe Dumnezeu. Prietenii lui L-au apărat…
Dar tocmai de aceea!
Noi putem acuza pe Dumnezeu, ne recunoastem astfel incapacitatea să înţelegem şi să suferim. Cei care-I iau apărarea însă, greşesc fundamental, considerandu-se capabili să-L înţeleagă şi să-L explice pe Dumnezeu. A concepe un Dumnezeu care are nevoie de apărarea noastră înseamnă a-L “ajusta” şi a etala o sfinţenie pe care nu o avem.




VĂ MULŢUMESC!
iulie 13, 2009 la 8:47 am |
interesant punct de vedere…
iulie 13, 2009 la 9:05 am |
Când ne înţelegem suferinţa, ne înţelegem pe noi, nu pe Dumnezeu. Dumnezeu e muult mai mare şi mai profund decât orice suferinţă omenească. El a biruit moartea, prin Isus. Noi nici măcar suferinţele nu ni le putem birui… Sunt multe de spus. Dar trebuie suferinţă…
iulie 13, 2009 la 9:08 am |
iar ca o intarire ca pe Dumnezeu nu e nevoie sa-L “ajuti” tu, cred ca e istoria din Vechiul Testament, cand cei ce au incercat sa sprijine chivotul care satatea sa cada, au fost pedepsiti.
iulie 13, 2009 la 9:09 am |
… pentru ca o faceau prin NEASCULTARE de Cuvantul lui Dumnezeu!
iulie 13, 2009 la 9:31 am |
Ai dreptate, Violeta… Iar neascultarea vine din necunoastere.
iulie 13, 2009 la 9:32 am |
… sau din sfidare…
iulie 13, 2009 la 9:34 am |
… sau din confort…
… sau din teama…
sau, mai bine ma opresc, ca dau in judecata!!