***
soţiei mele
punerea pe inimă poate fi o iubire
din care migrează durerile care-ncotro
ca frunzele în tomnatecă şiroire
sau ca un punct pus aiurea pe o
poate fi un turn în cetatea poverii
dusă de fiecare până la capăt
unde se-adună clopotele serii
iluminate de dangăt
era acolo şi-mi întorcea ce-şi-cum-ul
nedumeririlor mele învolburate
când i-am spus Doamne adună tu drumul
de mine rupt şi aruncat departe
iar El întinerea afara ca pe o poveste
şi mi-o spunea pe numele-ndrăgostirii
de gura sobei copilăriei ce este
silabisirea iubirii




VĂ MULŢUMESC!
iulie 4, 2009 la 1:44 am |
Doamne …aduna Tu drumul
De mine rupt si aruncat departe.
Superb!
iulie 5, 2009 la 5:31 pm |
Frumos spus… Probabil ca ai o sotie fericita!
iulie 6, 2009 la 7:45 am |
Încercăm, e adevărat, încercăm…
Uite aici o poza:
http://ro.netlog.com/ionatan_p/photo/photoid=7567250&surr=0#photos
iulie 15, 2009 la 12:37 am |
Va multumesc foarte mult.