Cu privire la anunţul pe care l-am făcut aici, nu s-au înghesuit mulţi la scris texte… Am adunat din ce aveam texte de la Tania, Elena Marin Alexe şi de la Nicholas Dinu. Le cer permisiunea să le verific şi să le prelucrez un pic, dacă e necesar.
Mai avem o săptămână la dispoziţie ca să ne hotărâm şi să scriem. Selecţia finală o vor face organizatorii festivalului. Vă rog să nu dezamăgim! Sunt atâtea condeie cântăreţe printre pocăiţi (şi nu numai), că Dumnezeu şi-a pregătit ascuţitoarea!
Acest articol a fost scris pe joi, iunie 25th, 2009 la 1:09 pm şi este înscris în Jurnalul scrierii iubirii. Poti urmari orice raspuns la aceste articole prin intretinere RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.
 | oana on Legea pe şoseaua veşnicie… |
 | Marinela Moscu on C. S. Lewis – Creştinism… |
| Marinela Moscu on C. S. Lewis – Creştinism… |
 | dani on Ferice de cei milostivi |
 | LeGenD on Un morcov, un ou şi o boabă de… |
 | Iubire on Ceruri… în colabora… |
 | Corneliu on Vreau parfumul de Cristos |
 | sheila on Richard Wurmbrand – 100 … |
 | Tiby on De ce sunt baptist |
 | cam3li3 on C. S. Lewis – Creştinism… |
 | Vasile Tomoiagă on Ceruri… în colabora… |
 | rubenbudau on Richard Wurmbrand – 100 … |
 | elena marin alexe on Punerea pe inimă poate fi o… |
 | ionatan on De ce sunt baptist |
 | nedumeritul on De ce sunt baptist |
VĂ MULŢUMESC!
Temă Contempt de Vault9 .
Bloguieşte pe WordPress.com.
jurnalul scrierii iubirii
iunie 25, 2009 la 1:19 pm |
Poate iti place si ceva de aici: http://shalomshalom.wordpress.com/category/articole-crestine/poezii/de-la-tine/
iunie 25, 2009 la 4:28 pm |
Da, Violeta, am luat si de la tine cateva texte pe care le voi verifica si le voi trimite lui Iosif Muresan. Iti multumesc.
iunie 25, 2009 la 4:30 pm |
iunie 25, 2009 la 4:35 pm |
Am luat dintre poemele tale cateva dintre cele care mergeau pe o metrica potrivita, sau macar adaptabila unei piese muzicale. Ma voi mai uite peste ele, cu ingaduinta ta.
iunie 25, 2009 la 4:55 pm |
iunie 26, 2009 la 6:18 pm |
Draga Ionatan,
a trecut o vreme de cand n-am intrat pe blogul tau. sunt ocupat foarte si luni, iunie 30, voi pleca intr-un turneu prin Europa cu o scurta vizita in Romania si voi fi departe de internet. pentru proiectul de mai sus, daca ai timp sa treci peste poeziile mele crestine, sunt postate pe www. resursecrestine.ro (vreo 200). mergi pe site, apoi cauta poezie ( de exemplu type Psalm de seara, apoi double click pe Nicholas Dinu si-ti va apare intreaga lista de poezii. poti alege si prelucra cate vor fi nevoie. Sorry pentru foarte putinul meu ajutor!
Dinu
iunie 26, 2009 la 6:58 pm |
Psalm
Sunt cuprins de-un bold avânt
şi de-un gând tenace
Doamne, de când Tu mi-ai dat
Duhul Tău de pace,
de atâta bucurie inima mea cântă
sângele şi oasele Te binecuvântă.
Sunt mirat de-atât mister
care mă-nconjoară,
eşti cu mine prin Sinai
şi nu-i prima oară!
Sub a crucii ocrotire sufletul mi-e bine,
el, cuvântul, buzele, urcă imn spre Tine.
Sunt aprins de sfântul foc
din altarul veşnic
nu mai am în mine loc
pentru-al firii sfeşnic
plouă-n simţuri ploi de har cu mireasmă nouă,
dulce mir din rana Ta pe obraz mă plouă.
Tu mă-mbii cu-n alt Horeb
unde Haru-i aur,
alt Tabor de străluciri
am ca sfânt tezaur.
Tot ce am, Isuse drag, vine de la Tine,
toată închinarea mea Ţie-ţi aparţine.
Sunt flămând de mana Ta
care-o verşi pe munte,
când mă satur, eu mă nasc
pentru alţii punte.
Ai făcut din viaţa mea râu de fericire
Vreau de-acum şi eu să fiu fluviu de iubire.
—————-
Psalm de seara
Pe geana serii cad îngemănate
Tremoluri plânse de-un arcuş de vânt
Pribegi miresme-alunecând mirate
Spre infinit, pe lotca unui gând.
Sunt simţuri senectute care curg
Pe râu-mi de ofrandă dezlegată
Rostogolindu-se cu soarele-n amurg
Nevrând să stea închise niciodată!
Sunt porumbei, sunt serafimi în zbor,
Ambasadorii sufletului meu
Cerşetorind la porţile de dor
O clipă de extaz cu Dumnezeu.
E-un psalm. E ruga mea de seară.
Mă las condus de-un licurici de nard
Despovărându-mă de urbica povară
La tronul sfânt. Apoi mă-ntorc să ard.
—————
Psalmul inoirii
Ferice e de cel ce grabnic merge
La Golgota, sub harul ei să stea.
Păcatele cât munţii se vor şterge
Nabobul greu al beznei va cădea.
Ferice e, cum n-a fost niciodată!
Acolo e izvorul de lumină
Ţâşnind din coasta binecuvântată
A Logosului îmbrăcat în tină.
Ferice e, căci ochii lui de duh
S-or îmbrăca în straiele mirării
Văzând un cer şi-un înroşit văzduh
Stropit de sângele răscumpărării!
Într-un moment de-adâncă cercetare
Ne-crezul sterp s-a prăbuşi-n tăcere
Descoperind perenele izvoare
Ascunse-n vămi nescrise de durere.
Iar ochii, ochii ce purtau căpestre
Când vor pricepe taina de pe deal
Privi-vor prin nepământeşti ferestre
Frumseţea crucii, sensul ei real,
Apoi curaţi ca roua dimineţii
Vor găzdui augusta biruinţă
Înmărmuriţi la revărsarea vieţii
Cu pace, cu iubire şi credinţă.
Ferice eşti de-ai cucerit vecia
Ce fără El rămâne ferecată
Vei cuibări în tine bucuria
Mereu, mereu de har alimentată.
Vei fi ca un smochin în plină roadă
Sădit lângă izvorul săţios
Iar sus, într-o sclipire de zăpadă,
Mărgăritar pe fruntea lui Cristos.
————
Psalm de dimineata
Tulburătoare, tainice candori
Încremenesc într-o vibrare mută
Şi nu ştiu care suliţă din zori
Pe coama dimineţii stă căzută.
Din arcul încordat al risipirii
Lumina pleacă iute la taifas
Călcând peste împotrivirea firii
Şi-a nopţii care-nvinsă a rămas…
În dom etern aceasta-i legea scrisă
Şi forţe negre n-o vor birui!
E-o matematică străveche şi precisă
Cu ecuaţii ce vor dăinui.
Şi tot aşa va birui acela
Ce peste trupul său sărac de tină
Îmbracă roba mântuirii de la
Împărţitorul hainei de lumină.
Când vine dimineaţa mă trezesc
Cu inima zăvoi în sărbătoare.
Mă plec smerit şi-n pace împletesc
Un psalm de mulţumire şi cântare.
————–
Precum in cer
Pe brazda visului flămând de Tine
A încolţit o lacrimă de dor,
Un spic scăldat de ploile divine
Cu boabe de smarald pe obrăjor.
Şi-un curcubeu cu gura evantai
Claviatura lui ca pod şi-o pune
Să trec prin clipe sacre înspre Rai
Cu inima arzând în rugăciune.
Pe-a ochilor vitralii cad solemn
Apoteoze încă ne-născute
Plăpând zefir primăvăratec. Semn
Că iarna pământeană-i pe trecute.
De-atâta ceaţă şi de-atâta ger
Mi-am isprăvit uleiul din firidă
Şi-aud zburând ecoul efemer
Al uşii erei gata să se-nchidă.
De când aştept Isuse să Te-ntorci
Cu rânduială să îmbraci pământul!
De dragul ei, din via Ta să storci
Nectarul trudei, vinul sfânt, şi cântul.
Împărăţia păcii Tale fie
Râvnitul diamant edenic, sfânt,
Şi pune Doamne rod şi măreţie
Precum în cer, aşa şi pe pământ.
———–
Ma duc si azi
Mă duc şi azi la izvorul Scripturii
De unde curg din belşug apele vii
Îmi răcoresc diagonala făpturii
Nesaţul, adâncul dorinţei de-a fi.
Mă duc şi azi la izvorul iubirii
Să beau însetat din preaplinul de har,
Să-mbrac dimineaţa puterea trăirii
Lăsând, înnoit, mulţumiri pe altar.
Mă duc şi azi la izvorul luminii
Unde raza vederii plenare se naşte;
Răsar în parfum de lacrimă crinii
Şi-n gând înfloreşte floarea de Paşte.
Mă duc şi azi la izvorul nădejdii
Găleata credinţei din nou mi-o încarc
Căci drumul e lung şi plin de primejdii
Şi cel rău pândeşte cu săgeată în arc!
Mă duc şi azi la izvorul vieţii
Cu apă cerească şi foc mă botez
Retras meditez şi frământ ca asceţii
Plămada de dor, năzuinţă şi crez.
Mă duc şi azi la izvorul divin
Ce-adapă toate Saharele lumii,
Poposesc la oaza cu pâine şi vin
Dezbrăcând frământările humii.
Mă duc şi azi şi iar mă voi duce
Şi mâine, şi-apoi în fiece zi.
Ce apă e-n el, curată şi dulce
Şuvoi nesecat de eterne tării!
Izvorul acesta e Domnul Isus!
El şi azi, cum ieri, spre mâine se varsă
Izvorând nu de jos, din adânc, ci de sus
Pe cel însetat resplendid îl lasă!
————–
Tema poemelor mele
Tema poemelor mele
Eşti Tu, cel mai mare Poet.
Versuri stropite cu stele
Zboară-n aripi de sonet.
În cartea noastră e toată
Aroma de dor, clocotind!
Şi-n filele vieţii-mi înnoată
Dulci amintiri, răscolind.
Pe inima Ta sunt o floare
Pe inima mea eşti fior
Şi râde atâta ninsoare
În cartea noastră de dor.
Pe sufletul meu eşti pecete
Pe palmele Tale sunt cui
Spre Tine mă sui şi mi-e sete,
Cu toată apa din Grui!
Când dorul cu dor se-mpereche
Tu-n Cartea Vieţii mă pui.
——————
Voi fauri
Neţărmurită Doamne ţi-e iubirea
Izvor de veşnic har şi de mister!
Îi văd efervescenţa ei la cruce
Inseminând în om un strop de cer.
Voi făuri din graiul meu o odă
Şi-o voi lăsa să zboare mai presus
De lut, de neputinţă şi de moarte
Drept imn de mulţumire lui Isus.
Că-n El, Tu ţi-ai încondeiat chenarul
Să vadă omul cât eşti de măreţ,
Să vadă lumile de Tin’ create
Că pentru el ai dat supremul preţ!
Ţi-e infinită Doamne bunătatea
Cu ea-l îmbraci pe omul păcătos
Atunci când de pe căile deşarte
Aleargă la lumina lui Cristos.
Când vinovat îşi vede goliciunea
Şi se întoarce-acasă umilit
Tu îi aşterni balsamul Tău în cale
Şi îl îmbrăţişezi în bun venit.
Voi făuri din graiul meu cântare
Şi-o voi lăsa să zboare peste munţi
S-audă toţi că-n Isus dai odihnă
Celor trudiţi, împovăraţi, desculţi.
Nemărginită ţi-e şi îndurarea
Vindeci cu ea pe orice om căzut
Te-apleci spre-al ridica din fundul gropii
Căci vezi în el ce nimeni n-a văzut!
Îl speli în jertfa sfântă, minunată,
Îl scoţi din văgăuna de noroi,
Îl ungi cu mir, îi pui inel în deget
Şi-n legământ rămâneţi, amândoi.
Din graiul meu, solie-naripată
Voi făuri şi-o voi lăsa să zboare
Să ştie lumile de azi şi mâine
Că Tu eşti Doamne, Dumnezeu Salvare.
————–
Mi-e dor
Mi-e dor de patria de sus
Mi-e dor de casa părintească
Mi-e dor de Domnul meu Isus
Mi-e dor de nunta-mpărătească.
Mi-e dor de aerul curat
Din zările de ametist,
Taborul binecuvântat
Unde odihna este Crist.
Mi-e dor de pacea din Sion
Cu scutul ei diamantin,
C-aici, în vale,-n Babilon
E doar văpae şi venin.
Mi-e dor de aura din slavă
Ce din Cuvânt am cunoştinţă,
De dor mi-e inima bolnavă
După eterna locuinţă.
Mi-e dor să văd Edenul sfânt
Să mă desfăt în lunci divine,
Ieşind din cortul de pământ
Să zbor spre ţărmuri cristaline.
Mi-e dor de-a cerului splendoare
Mi-e dor de-a slavei contopire
De-a Mirelui îmbrăţişare
De moştenirea în iubire.
Mi-e dor de-al dragostei Izvor
De zorile ce n-or s-apună,
De Tatăl meu, atât mi-e dor,
Cât vorbe nu-s de-ajuns să spună!
Mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor întruna
De Adevăr şi de Lumină,
Întregu-mi dor, pe totdeauna,
După cerescul Domn suspină!
————-
Neprihanitelor simtiri
Neprihănitelor simţiri
Ce-n suflet mi-aţi crescut tăcute
Cu muguri albi de mulţumiri
În flori gingaşe de iubiri
Pe glia vechilor cucute,
Înveşmântate-n adorare
În voi e-o horă de fiori,
Adevărată sărbătoare,
Un strop de cer în închinare
Şi-o simfonie de viori!
În voi e zumzet de albină
Într-un concert înălţător,
E-un stup cu faguri de lumină
Adus din tainica grădină
A Veşnicului Ziditor.
În voi aprinse Creatorul
Exuberanţe îndrăzneţe!
În voi, Cristos Mântuitorul,
Şi-a deşertat din plin izvorul
De Adevăr şi frumuseţe!
Zvâcneşte-n voi un dor curat -
Dorul Miresei după Mire!
Veşmântul nou l-aţi îmbrăcat
Şi-n jertfa Lui v-aţi cununat
Întru eternă contopire!
Neprihănitelor simţiri
Vă port în pieptul meu mereu.
Din glia zilnicei trăiri
Duceţi prinos de mulţumiri,
Buchet de flori lui Dumnezeu.
—————
Iertarea
Toate neputinţele ce le-aveam în suflet,
Greşuri şi păcate, lunecări năuce,
Le-am legat cu rafii, le-am cărat în spate
Şi-ntr-o zi stelară le-am depus la cruce.
El mă aştepta cu ardoarea verii,
M-a cuprins în braţe şi-am plâns amândoi.
Au înmugurit, de iubire, merii
S-au înfipt în ceruri într-un nou altoi.
Patimile toate după şarga lume
Aruncate-au fost în marea uitării!
Mi s-a dat o haină albă şi un nume
Înmatriculat cu sângele iertării.
Doamne ce odihnă, ce adâncă pace
Mâna Ta străpunsă, sufletului meu
Datu-i-a! Acum, nu ştiu ce m-aş face
Dacă nu mi-ai fi Tu, frate, Dumnezeu!
————–
Ce frumusete rara
ce frumuseţe rară e litera iubirii!
străpunsă s-a lăsat pe-un lemn de sicomor
şi-n timp ce sângera în cuiele orbirii
eu, în osânda ei, muream
să nu mai mor.
ce frumuseţe rară e lacrima iubirii!
îmi vine între ţărmuri de inimă s-o strâng!
când am văzut-o dalbă în ochii Nemuririi
eu, fiul lui Caiafa, plângeam
să nu mai plâng.
ce frumuseţe rară e flacăra iubirii!
dac-aş sorbi-o-ntreagă aş deveni un rug.
cu ea aş măsura destinul contopirii,
de iadul îngheţării fugind
să nu mai fug.
———–
Ecce cor meum (iata inima mea)
pe umerii mei mai atârn-o pustie
de care-n răstimpuri încinse, mă mir!
şi-n jariştea mea glosematica scrie
cu litere mici panoplii de ghimbir.
va mai muri o perenă-ntrebare
ascunsă ca firul de lână în pled.
ah, câtă propensiune e-n stare
să-nghită speranţa în care mai cred!
încet, din premiză răsar două nume
doi oameni se luptă în inima mea.
firescul mă vrea catatonic în lume,
iubirea mă trage angelic spre ea.
pe umeri încep să-ncolţească cuvinte.
Tu, Doamne, le fă alfabeturi de grâu.
atunci cand pustia va râde, fierbinte,
eu, cu credinţa s-o-ngurgui în frâu.
astea ar fi cateva din poeziile mele care pot fi prelucrate si puse pe note. bineinteles, nu m-am gandit la cantare cand am scris poezia…
Dinu.
iunie 27, 2009 la 5:39 am |
Dragii mei, va mulţumesc. Am ce face, cateva zile.
iulie 2, 2009 la 8:38 am |
Daca gasesti ca printre poemele mele este ceva demn de cules, m-as bucura sa selectezi o poezie, sa devina cantec.
iulie 3, 2009 la 10:16 am |
Imi pare rau, Lia, e deja tarziu, nu mai este timp pentru selectii, materialel au fost deja trimise la Cluj.