Doamne, când încăpem pe mâna lacrimii, să Te ţii!
Parcă nu e alunecuş ca ăsta pentru nicio sanie…
Eu cred că ai face bine să vii,
Până nu ne înhaţ-o dihanie.
În capătul primăverii, în loc să înflorească merii şi perii
Şi în loc să plec la plimbare cum m-ai învăţat,
Făceam sentiment din pâlnia pulberii
Până joaca lui m-a ne-ndurat.
Dar ce bine că erai pe aproape,
Ce bine că pasul Tău călca pe apele mele…
Poţi să le numeşti lacrimi şi să le fii pleoape,
Eu tot Te urmez printre ele.
Chiar dacă noaptea nu ştie că eşti aci,
Eu tot deschid fereastra de la iubire.
Întunericul de peste tot va fugi
Ca o lecuire.
De aceea stau pe meterezele îndurerării
Şi strig de bucurie că am învins:
Dacă nu erai Tu lumina lumânării,
Eu m-aş fi stins.
Şi dacă nu erai Tu odaia mea de culcare,
Cine ştie pe unde eram acum
Aripă de pasăre călătoare
Căzută pe drum.
jurnalul scrierii iubirii
VĂ MULŢUMESC!
Ma gandeam la versetul care spune “El va sterge orice lacrima din ochii lor ” si la alte lucruri care ne-au fost descoperite despre cer..
A C A S A
Mi-ai spus ca acasa va fi bucurie..
Si-adesea visez c-am ajuns
Ca nici o povara nu port pe vre-un umar
Si plansul acesta e ultimul plans..
Ca orice-ntristare-a trecut de la mine
Si orice durere-a fugit
Ca merg langa Tine in zori cu racoare
Pe plaiuri de pace ce nu au sfarsit…
Si stiu ca pacatul nu ma-nfasoara
Si nu ma pandesc ispitiri si caderi,
Ca umbrele mortii-s ramase in vale
Si zilele nu se termina in seri.
Ce multe-mi vei spune atunci pe-ndelete
Atunci voi cunoaste ce mult m-ai iubit
Caci mainile Tale strapunse pe cruce,
Imi spun despre pretul platit..
Ce mari bucurii ne asteapta acasa!
Dorintele sfinte vor fi implinire.
E taina tinuta de veacuri ascunsa
Acasa in ceruri va fi doar iubire.
Frumos şi plin de nădejde mesajul tău, Elisabeta. Nici nu ştii ce mare ajutor îmi dai cu el!
Si mie imi place poezia. Multumesc Elisabeta. Tu ce adresa de blog ai?
Draga Violeta, Ma bucur foarte mult. Multumesc. Si ma simt incurajata sa mai incerc. As vrea sa fie pt. slava Lui Dumnezeu. Si noi sa ne bucuram. (Blog nu am)
poate ar fi bine sa-ti deschizi unul. Domnul sa lucreze in contiunare si prin tine!
După prima strofă, mi s-a părut că se poate încheia poemul.
Mulţumesc, A.Dama, întotdeauna găseşti ceva de remarcat şi întotdeauna ai dreptate.
Eu nu pot decât să ma bucur că măcar o strofă rezistă, din tot.
Ionatane, nu trece la interpretări! Lasă-le în seama noastră, a criticilor. N-am spus că doar strofa aceea rezistă, ci că e densă cât un poem întreg!
Hii!
Păi cum mă puteam bucura acum, dacă nu “interpretam” ? 
Ce bine cand se intampla sa cadem pe marginea drumului pe unde va trece Samariteanul. Dar si mai ferice este, si va fi, de cel care la hanul unde este gazduit si vegheat spre vindecare deprinde nu doar stiintza de a se pazi de talhari, ci se innobileaza si cu lumina-iubire a blandei priviri ce si-a facut mila cu el.
Cat despre cei care nu au trebuinta de… ca nu li se intampla nimic inlacrimat… credeti ca poate sa li se daruiasca lor ceva dumnezeesc ?
Dumnezeu Se deschide pentru toţi, înţelegerea Sa şi înţelegerea despre Sine e cu faţa la toţi oamenii… Cine nu-L primeşte se condamnă singur…