_________________________________________________________
E vreme bună, Doamne, să închin
la masa Ta, paharul amintirii,
când frângerea, în crini, de cer senin,
revarsă ziua propovăduirii.
E vreme bună astăzi ca şi ieri
şi încă va mai fi un timp, anume
până ce Tu numi-vei învieri
pe cei, în piept, cu răni de rugăciune.
E vreme bună cum era atunci,
în Ghetsimani, când plângea Maria
cu lacrimi sfinte şi dureri adânci
săpând în aer drum către Mesia.
E vreme bună de crescut măslini
cu rod, în locul unde pasu-ai pus
şi dintre suliţi lunge, dintre vini
m-ai înălţat mlădiţă de Isus.
E vreme bună, încă este har,
se frânge încă Domnul şi învie,
vecia încă ţine calendar
în fiece frântură de vecie.
E vreme bună, vreme de Golgotă
înapoiată urii şi durerii…
Învesmântată-n falnică horbotă,
e vreme bună: vremea învierii!
(poezie apărută în volumul “Tabla înmulţirii cu cerul”, Cluj, 1998)
__________________________________________________________
De nu strigai




VĂ MULŢUMESC!
martie 14, 2009 la 1:44 pm |
foarte faina poezia…recitata fara semnele de punctuatie, dar totusi faina. keep it real!
martie 14, 2009 la 4:19 pm |
Îţi mulţumesc. Cred că se înţelege şi aşa. Da’ să vezi când scriu fără semnele alea…
martie 29, 2009 la 8:26 pm |
Mă duc şi azi
Mă duc şi azi la izvorul Scripturii
De unde curg din belşug apele vii
Îmi răcoresc diagonala făpturii
Nesaţul, adâncul dorinţei de-a fi.
Mă duc şi azi la izvorul iubirii
Să beau însetat din preaplinul de har,
Să-mbrac dimineaţa puterea trăirii
Lăsând, înnoit, mulţumiri pe altar.
Mă duc şi azi la izvorul luminii
Unde raza vederii plenare se naşte
Răsar în parfum de lacrimă crinii
Şi-n gând înfloreşte floarea de Paşte.
Mă duc şi azi la izvorul nădejdii
Găleata credinţei din nou mi-o încarc
Căci drumul e lung şi plin de primejdii
Şi cel rău pândeşte cu săgeată în arc!
Mă duc şi azi la izvorul vieţii
Cu apă cerească şi foc mă botez
Retras meditez şi frământ ca asceţii
Plămada de dor, năzuinţă şi crez.
Mă duc şi azi la izvorul divin
Ce-adapă toate Saharele lumii
Poposesc la oaza cu pâine şi vin
Dezbrăcând frământările humii.
Mă duc şi azi şi iar mă voi duce
Şi mâine, şi-apoi în fiece zi.
Ce apă e-n el, curată şi dulce
Şuvoi nesecat de eterne tării!
Izvorul acesta e Domnul Isus
El şi azi, cum ieri, spre mâine se varsă.
Izvorând nu de jos, din adânc, ci de sus,
Pe cel însetat resplendid îl lasă!
nicholas dinu
martie 30, 2009 la 2:52 pm |
Cum ma abonez la pagina dumneavoastra? Multumesc.
martie 30, 2009 la 4:55 pm |
Nu stiu nici eu exact… Intri pe blogul meu si ai in dreapta sus “informatii despre blog”, iar acolo “inscrie-te la blog”. Cred ca asta e… Si eu iti multumesc.
martie 31, 2009 la 2:33 am |
E vreme buna…inca mai este…ce bine-ar fi sa realizam asta cit mai multi.
Minunat mesaj, minunata poezie…
mai 4, 2009 la 8:52 am |
… Şi e vreme bună pentru prietenii… Îţi mulţumesc.