Crăciunul – loc spiritual

Cum ne pregătim, aşadar, pentru a sărbători ziua de naştere a Stăpânului inimii şi zilelor noastre?

Mulţi cred că a alerga după cele mai frumoase şi mai impresionante forme exterioare de manifestare a preţuirii, care să bucure ochii de carne şi să încânte o inimă de carne, ar fi calea… Dar “Domnul se uită la inimă”! Nu un staul exterior în care un Prunc dintr-o “afară” necunoscută şi-a început o existenţă misterioasă, teoretic mântuitoare, dar străină cunoaşterii şi experienţei omeneşti, trebuie venerat, ci chiar esenţa Duhului Dumnezeiesc, Cel care mărturiseşte împreună cu duhul nostru, redându-i acestuia curăţia şi sensul originar…

Ne îndreptăm spre un loc spiritual, colindând cu maximum de interes şi dedicare prăvăliile lumii, băcăniile, caramangeriile, librăriile, brutăriile sau tot felul de restaurante de pe străzile lumii noastre… Nu vom ajunge niciodată! O fi Crăciunul un ideal, dar orice ideal are căile sale specifice de împlinire.