Susurul blând şi subţire… Ce Craciun minunat a serbat Ilie la gura pesterii de la Mitpa! Ce Craciun minunat am avea noi in fiecare zi din an, daca am cauta fata Domnului, ca Ilie…Ce colind bland si subtire am asculta…!
Când Dumnezeu trece prin dreptul intrării în peştera adâncă din mijlocul pustiului tău, unde te afli? Trecerea lui poate fi Crăciunul tău, inima îţi poate fi bradul împodobit sub care Îşi pune cadourile, iubirea Lui poate susur să-ţi fie, iar tu te ascunzi? Ţi-e frică, sau ce? Gândul sinucigaş al singurătăţii speriate, fără cuib pentru păsări aducătoare de pâine, te-a hămesit? Ai vrea să ştii ce chip va lua când va trece, atunci te grăbeşte. Cum se grăbesc copiii să privească spre cer când ştiu că pe acolo vin cadourile Crăciunului, aşa grăbeşte-te tu.
Ca o pală de aer îmbălsămat, tocmai din catedrala staulului în care clipeşte adus, aşa este susurul Său căutându-ne intrările inimii… Ca un colind al blândeţii la porţile indiferente ale durerii omeneşti. El caută încă, îţi priveşte prin ferestrele luminate a giorno să se vadă de afară că-i bine, interiorul tău aşa cum e el, mărunt, înghesuit şi plin de nimicuri şi-şi lasă susurul blând şi subţire, poate vei vrea să-ţi faci Crăciunul, poate vei vrea… Anul acesta, poate vei vrea…
jurnalul scrierii iubirii
VĂ MULŢUMESC!
noiembrie 26, 2008 la 9:48 am |
Neascultarea, cand vine in urma pripelii, a grabei de a face NEAPARAT ceva anume, doare enorm. Cand va trece efuziunea si graba de a actiona fara a asculta de El, ne vom da seama ca pierderile sunt cu mult mai mari decat castigul acelui gest…
Gustul dorintei de a actiona a trecut si ramane in urma gustul amar al neascultarii.
noiembrie 26, 2008 la 12:23 pm |
Sa ne gandim ca in fiecare zi poate fi Craciun in viata noastra, nu doar o data in an. Sa fim intelepti si sa ne transformam viata intr-o continua sarbatoare, intr-un etern colt de rai.
DOAR DE NOI DEPINDE.
noiembrie 27, 2008 la 2:29 pm |
E adevărat… Dar de unele “amănunte” Se ocupă Dumnezeu personal!