Nu mă joc

Nu mă joc de-a întrebarea fundamentală,
Inima nu ştie de aşa ceva când îngheaţă.
Seara, culcam tâmpla în poala Ta verticală,
Iar mângâierea era dimineaţă.

Nu bâigui păreri despre ce şi cum,
Gândul meu nu va ajunge niciodată până la cer.
Străbat emausul tandru din fiece drum
Până la pulberea lui de mister.

Te întâlnesc în realităţile înviate
Ale unei lumi cu totul şi cu totul din templu,
Aşa cum ar trebui să se regăsească toate
Bucuriile, când Te contemplu.

Apoi trec uşor de la gând la orice pribegie
În care va trebui să călătoresc:
În mine luminează nespusă slavă Ţie,
Căci Te iubesc!