Fântâna în clocot 03

***

eh sacul şi petecul zise cişmeaua turnând
bolboci sălcii în ciuture stinghere
orice pământ e-n două emisfere
cu una mă-nvelesc mereu când plâng

de-atunci o mângâiere îmi tresare
de câte ori zăreşte zâmbet trist
de-un dans patetic şi artist
în ochii tăi cu măslinită zare

asurzitoare lună nu mai toarnă
pe umbre adâncimi de întrebare
şi nici nedumerirea-mi nu tresare
de-a razei sale lunecoasă goarnă

când mă ridic rămâne-n praf un loc
atât am fost şi nu mai e sunare
de mine prin foite calendare
când ochii spre perete îmi întorc

***

de ce pe unul verde pe altul iarbă
ca la şah nebunul şi turnul pe aceeaşi tablă
sau în viaţa de zi cu zi întâmplările
când le adună mirările
să Ţi le arate ca în profeţite miresme
cu rupte catapetesme
de-a lungul fiecăruia cu simţirea înăbuşită
de umbra lui înghiţită
Doamne dărâmă soclul şi mă termină cu un versant
de golgotă şi de celălalt