***
picură frunze nimeni nu ştie
cum se desprind din culoare şuvoi
parcă aş scrie o poezie
pe foi de iarbă direct cu ploi
picură toamna parcă-i la capăt
viaţa aceasta de care întreb
parcă aş scrie în clopote dangăt
şi-n luminişe direct cu cerb
lumea tresare de somn se-nclină
visele-n oameni nu-s decât fum
parcă aş scrie mers de felină
pe faptul serii direct cu drum
parcă e rugă întreg seninul
parcă-i pământul la ceruri dus
în lacrimă parcă rostit e aminul
şi-n şoapta din urmă parcă-i Isus




VĂ MULŢUMESC!
septembrie 1, 2008 la 10:09 am |
o poezie minunata…simpla si …dulce ca o zi frumoasa de toamna…nu numai toamna vietii…dar taomna acestei planete…
Rodica Botan
septembrie 1, 2008 la 11:09 am |
daca picura frunze, si lacrimi cad?
septembrie 2, 2008 la 7:55 pm |
O poezie prin care am trecut şi dor îmi e să fi rămas…
septembrie 2, 2008 la 7:57 pm |
Dacă picură frunze şi lacrimi cad, ce-ar fi să ne fie puţină toamnă…?
septembrie 2, 2008 la 9:15 pm |
nu mai e mult pana ne este.
septembrie 2, 2008 la 9:23 pm |
auzi, daca tot ti-e asa toamna, am uitat sa-ti spun ca m-am gandit io ca poti si sa fii fericit, iaca: http://indrazneste.wordpress.com/2008/09/01/ferice-de-cei-fericiti/
nu ca poti?
septembrie 2, 2008 la 10:54 pm |
picurul frunzelor
nasc pomi
in alb de iarna
se lina raza
pe sfioasa zapada
sufletul
se infasoara in viori
stai la masa iar
in fata Focului
si iti rostesti:
am sa musc din Cuvant
sa nu tac.
septembrie 3, 2008 la 6:36 am |
Ionatan, la sugestia fratelui Doru Pope, te invit sa imi faci o vizita pe blog. Simbata am o sarbatoare …ea se numeste “Garden affair”. De cind am implinit 50 de ani am creiat sarbatoarea asta dorind sa adun cunoscutii si prietenii romani de prin preajma, Sintem foarte imprastiati aici in California. Pina acum a fost un succes. Anul asta am zis ca le fac o surpriza avind un concurs de poezie si ei o sa aleaga poezia preferata. Cistigatorul …va primii o cutie mare de ciocolata. Te invit sa lasi o frintura frumoasa de vers romanesc si pe blogul meu la…Garden Affair Poem Contest.
Cu deosebita recunostinta…
Rodica Botan
septembrie 3, 2008 la 8:49 pm |
Îţi mulţmesc, Rodica. Şi ţie şi lui Doru. Fii sigură că îmi voi oferi onoarea de a vizita blogul tău. Îţi mulţumesc pentru invitaţie.
septembrie 4, 2008 la 6:56 am |
Vin sa multumesc pentru comoara de vers, ce ati daruit-o musafirilor mei. Deocamdata va spun doar multumesc…dar simt ca se lasa cu ciocolata.
Rodica Botan
septembrie 4, 2008 la 7:36 am |
Buburia e a mea si e deplina. Si inca ceva: vreau sa fiu… TU! Multumesc.
septembrie 4, 2008 la 7:39 am |
Eva, nu prea inteleg ce vrei sa spui… asa ca sunt fericit: fecice de saracii in duh!
septembrie 4, 2008 la 9:38 pm |
Tuuu…tuu…tu…Ok, m-am obisnuit…
Rodica
septembrie 23, 2008 la 9:31 pm |
o delectare sa citesc versurile tale
… alte cuvinte sunt de prisos
septembrie 25, 2008 la 4:15 pm |
Tot ce e bun presupune un pret mare. Ma bucur ca sunt oameni care au acceptat sa plateasca pretul cerut…
octombrie 20, 2008 la 7:59 am |
[...] adus aminte de versurile lui Ionatan PiroşcaIonatan [...]