O altă zi. O alternativă la nefiire. De ce unii o trăiesc ca şi când n-ar fi?
Ce-am de gând să fac astăzi? îmi întreb existenţa. Păi întâi fac un duş. OK. Curăţenia e importantă. Dar numai pe dinafară? Hi! Cum să mă spăl pe dinăuntru? Ce fel de săpun îmi trebuie? De unde să-l iau? Cu ce?
Romani 3:24: “Şi sunt(eţi) socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.” Hopa! Deci aşa se cheamă spălarea asta pe dinăuntru: neprihănire. Şi nici nu e nevoie, decât să îngenunchiezi ca atunci când îşi spală mama puiul pe cap deasupra vasului cu apă. În cazul nostru mama este Dumnezeu.
Începem o altă zi. O alternativă la nefiire. Dar numai alternativă. Zilele nu sunt obligatorii… Unii şi le trăiesc ca pe nişte carantine permanente din care şi în care nu intră şi nu iese nimic, nici măcar ei, de frica morţii dimprejur. Sau de ruşinea murdăriei… Hei, zilele trebuie trăite. Dar trebuie începute pe genunchi: Dumnezeu Se pregăteşte să-ţi facă baie!
jurnalul scrierii iubirii
VĂ MULŢUMESC!
Amin, atat baia cat si spalatul zilnic pe picioare, sunt facute atunci cand Domnul se incinge cu stergarul slujirii si ne slujeste. Datoria noastra este sa mergeam la El si sa acceptam ca El sa o faca. Doamne, cat har!
Fii binevenită, stimată Rely. De fapt, dacă suntem spălaţi, mai rămân picioarele…
De n-ar fi harul Tau sa-mi spele viata
De praful si caderile pe cale,
Eu n-as putea de Tine sa ma-apropiu,
N-as mai vedea lumina Fetei Tale…
Ma spala Tu, sa am cu Tine parte
Si mantuirea Ta sa-mi fie strai
De sarbatoare-n ziua care vine
Si bucuria Ta pe-al vietii mele plai…
Ca-ntotdeauna, versurile tale curg molcom spre înnobilarea rostirii şi pentru înălţarea credinţei. Îţi mulţumesc, Elis!