Rodicăi Bogdan
Suie-te, aripă!
Ca şi când văile au glăsuit „suie-te, aripă!”,
Aşa alintai catedrele sentimentelor.
Şi o poveste jucăuşă a nu observa lacrima se făcea,
Când exploda picătura de ploaie pe geam.
Am întinerit, spunea şi macul memoriei,
Am ani mai puţini decât bojdeuca din deal,
Mereu mai puţini…
Orice-ar fi, tot voi albi de tăcerea ascunsă
De opiul privirii nevolnice a indiferenţei.
Acest articol a fost scris pe luni, iulie 21st, 2008 la 1:18 pm şi este înscris în Jurnalul scrierii iubirii. Poti urmari orice raspuns la aceste articole prin intretinere RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.
 | nedumeritul on De ce sunt baptist |
 | elena marin alexe on Când erai bătea o singură… |
 | Alina on Psalmul de sub perfuzor 1… |
 | ionatan on Punerea pe inimă poate fi o… |
 | martzian on Punerea pe inimă poate fi o… |
| ionatan on Aşa de mare eşti Tu |
| elena marin alexe on Punerea pe inimă poate fi o… |
 | magda on Aşa de mare eşti Tu |
| ionatan on Aşa de mare eşti Tu |
| ionatan on De ce sunt baptist |
| nedumeritul on De ce sunt baptist |
| magda on Aşa de mare eşti Tu |
| ionatan on Dumnezeu şi-a pregătit as… |
| ionatan on De ce sunt baptist |
 | nedumeritul on De ce sunt baptist |
VĂ MULŢUMESC!
Theme Contempt by Vault9.
Bloguieşte pe WordPress.com.
jurnalul scrierii iubirii
iulie 21, 2008 la 3:01 pm |
Picătura înghiţită face implozie
Şi nu se mai văd rămăşiţele-i
Decât cu memoria Cerului
Vine un înger
Şi-o transformă-n ambrozie
iulie 21, 2008 la 3:52 pm |
Aşa facem noi, implozii uituce,
După aia ne căţărăm în finici:
Doamne, pune ambrozie în uluce
Caselor de aici!