Vino zilnic
Vino zilnic, Doamne, în popasul inimii mele,
Fă-ţi mare galilee din sentimentele ei
Şi cu pasul mersului Tău învaţă-le vele
Pe care să le adii ca frunzele pe alei.
Doamne, zilnic vino şi mă suspină deplin
Să nu mai ştiu nici eu că respir
Capătul ăsta de moarte şi chin
Peste carul inimii coviltir…
De n-ar fi zile pe lume, Tu tot ai veni,
Prinde-mă cu ochii deschişi şi înalţi,
Să ai unde, pe ape de vei porni,
Să Te descalţi.
Şi în cele mai din urmă mirări
În care postesc ucenicii spre zi,
Învaţă-mă să Te răspund la-ntrebări
Cu poezii.




VĂ MULŢUMESC!
iunie 16, 2008 la 2:49 pm |
Păi, dacă tu răspunzi cu poezii, se nasc alte întrebări, fiindcă poeziile nu sunt 1+1=2.
iunie 16, 2008 la 3:28 pm |
Ce fain! Domnul era poet! De-aia avem creştini atât de divers coloraţi!