Final de baladă 2

Curgi râule în drum de ierbi,
De paşii omului întrebi,
De omul plutitor ce-l duci
Purtat pe valurile-adânci.

Curgi râule fără popas
Pe omul care-a mai rămas
Din amintirea lui de el
Un mai nimic, un mai niţel.

Curgi râule, nu te opri
Căci omul plutitor o fi
De nu îl va înţepeni
O inimă din temelii.

O inimă de la iubire
Ce-l întreba întrebuire,
Că n-avea omul mântuire
Dintru a lui acea plutire

Pe-un râu de ierbi, pe-un râu în jos,
În verdele fără folos
Era, dar nu mai este frâu,
Că s-a făcut spre ceruri râu.