Să-I spun pe Nume

Să-I spun pe Nume ar fi ca şi cum
Cu lancea aş putea ţintui norii.
Sau plasa retiarului s-o pun
Gladiator pe zâmbetul splendorii.

Să-I spun pe Nume? Către El urcând
Atâta doar cuvine-se a fi…
Cu pasul meu desprins de la pământ
Ascensiune înspre veşnicii.

Înveşmântat în carnea mea cum sunt,
Săpat de râul morţii defileu,
Pe munţii nenumiţi, cu mers cărunt,
Îl pot ajunge eu pe Dumnezeu?

Doar dragul Lui de inimă de om,
Doar faţa Lui, pe mine când îmi plec
Către ţărână chipul, ca un pom
Cu închinarea, rod melhisedec,

Abia atunci şi doar aşa Îl ştiu,
Doar mângâiere şi deznodământ
A tot ce-n lumea asta este viu…
Iubirea care vine pe pământ.