Atâta iubire, atâta bucurie
Domnul tăcea în dragostea Lui
şi nu mai putea de bucurie pentru tine.
(Ţefania 3:17)
Atâta iubire, atâta bucurie
Cât să nu mai poată Dumnezeu…
Jucându-se ca-ntr-o copilărie
Din care am ţâşnit în lume eu.
Dimineţi de mireasmă fierbinte,
Cer din nou mângâiat de apus,
Vremea toată suind înainte
Şi în dânsa zâmbindu-Şi Isus.
O poveste de lunecă soare
Şi în flori parcă îngerii dor
De atâta parfum şi culoare
Câte-adânci de zăriri se cobor.
Şi totul Tu erai când bucurie
De dragoste atâta se-nteţea
De parcă rostul Său de temelie
Se mai putea şi nu Se mai putea.
Creindu-Şi-L Creindu-l cuvântare,
Articulând iubire-n deşteptări,
Cu o multicoloră colorare
M-ai desenat, Stăpâne, pe mirări.

martie 30, 2008 la 1:09 pm
As lega ceea ce tu scrii de Psalmul 46…iubira Lui este intradevar mare…pacat ca uneori privim cu ochii lag inchisi spre cer si asteptam raspunsuri care deja ne sunt date la intrebarile inca nerostite….
martie 30, 2008 la 6:47 pm
… ” m-ai desenat Stapane pe mirari “… minunat, cu suflet spus, si cat adevar..
felicitari, o incantare pentru suflet;
respecte,
SIBILLA
martie 30, 2008 la 7:00 pm
E ceea ce ştiu şi pot, unul dintre puţinele mele instrumente de a-mi sluji Stăpânul, poezia… Vă mulţumesc!