Am văzut asta la Ted. M-a tulburat. Poţi gândi frumos despre urât? În ce constă frumuseţea? De unde vine ea? Din care adevăr?
Dostoievski spunea că “Frumuseţea va salva lumea”. De ce lumea-şi vede amputările şi nu-şi vede frumuseţea? Care aripă a poeziei se zbate între disperare şi speranţă, şi cum ajunge ea la eliberare?
Ce e sublimul? Să fie dragostea întregul adevărat şi frumuseţea deplină a fiecărei fiinţe?
Ioan 15:13 - Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.
jurnalul scrierii iubirii
VĂ MULŢUMESC!
martie 27, 2008 la 10:19 pm |
…”Orice lucru El il face frumos la vremea lui;a pus in ei pana si gandul vesniciei macar ca omul nu poate cuprinde de la inceput pana la sfarsit, lucrarea pe care a facut-o Dumezeu”…Eclesiastul.
martie 28, 2008 la 5:30 am |
Dumnezeu este iubire, atatea frumuseti sunt dincolo de glazura, dincolo de carcasa trupului…si, sa multumim Lui ca inca mai sunt suflete cu adevarat frumoase, care respira frumusetile adevaratului frumos, asa cum, El ne-a invatat…
felicitari, e minunat si atat de deosebit, un strop din frumusete ai gasit si ai gazuit, aici, in ” casa ” ta, pentru a ne desfata si noi cu frumuseti rare…
respecte,
SIBILLA
martie 28, 2008 la 8:54 am |
Frumosul si uratul sunt notiuni inventate de om si sunt subiective. Ceea ce e frumos pentru mine poate fi urat pentru tine si invers. Cineva zicea – si imi cer scuze ca ma repet, am mai spus-o intr-un comment – ca frumusetea sta in ochii celui ce priveste.
martie 28, 2008 la 9:42 am |
Vă mulţumesc pentru comentariile voastre. Fiecare dintre voi are dreptate.
rose4you, nu vei greşi niciodată, raportând totul la Adevărul Cuvântului scris
SIBILLA, îmi aduci aminte de ce spune Scriptura la 2 Corinteni 4:6-7 – “Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric” ne-a luminat inimile, ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos. Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemai pomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi.” Da, lumina adevărată de dincolo de orice carcasă e cea de pe faţa lui Isus Hristos.
Există frumosul obiectiv, violeta… Frumosul subiectiv este în ochii noştri şi ne aparţine. El va fi întotdeauna mult prea personal şi foarte vulnerabil. Dar Frumuseţea adevărată poate fi privită de orice ochi, dar nu va fi suportată decât de aceia în adâncimea cărora S-a oglindit… E Frumuseţea Însăşi, care se poate plia pe orice privire, indiferent de privitor, “făcându-Se tuturor totul”…
martie 28, 2008 la 7:32 pm |
Răspunsul la întrebarea din titlu este un emphatic “DA”.
Mă limitez deocamdată la un exemplu; vezi pasajul din Matei 26:6-13. Isus aprecia gestul femeii, declarând că ea “a făcut un lucru frumos pentru Mine” (versetul 10).
Cum au “văzut” ucenicii, instigaţi de Iuda, gestul femeii? Ca o risipă! Ei gândeau urât despre un lucru frumos, reciproca intrebării din titlu.
Frumosul şi urâtul sunt categorii estetice antitetice, incompatibile şi ireconciliabile una cu alta. După cum textul citat o dovedeşte, aceste categorii se proiectează şi în domeniul moral. A “gândi” (ar trebui să defineşti mai exact verbul, poate ca “a aprecia”) frumos despre urât, şi invers, presupune o corupere a procesului gândirii. În mod normal, sănătos şi salubru, nu este posibil a gândi frumos despre urât, dar să nu uităm în ce fel de lume trăim. Însuşi procesul gândirii a fost corupt în prima generaţie de … gânditori.
martie 28, 2008 la 7:48 pm |
Perfect adevărat, Gellius, şi îţi mulţumesc pentru vizită…
Întrebările mele erau de natură retorică. Încerc să mă pliez pe un limbaj cât mai accesibil, totuşi, dar în principiu ai dreptate, câteodată “a gândi” cu sensul din titlu poate fi înlocuit cu succes cu “a aprecia” care este mult mai specific.
Adevărul e că în dansul de mai sus nu frumosul estetic (sau în mai mică măsură) resuşeşte să emoţioneze, cât frumosul moral scos în evidenţă de coregrafie… Crede-mă, ştiu ce spun.
aprilie 7, 2008 la 2:18 pm |
Cati dintre noi nu ne credem, sau mai bine zis – de cate ori – nu ne credem intregi, perfecti… Dar sufletul ne e mutilat de vorbe, de gesturi, de pareri. Suntem cu mult mai slabi decat acesti dansatori care au facut performanta si din punct fe vedere artistic si acrobatic.
Ne credem dezavarsiti si, tocmai de aceea cadem in propria capcana a perfectiunii, nemaiacceptand pe “oricine” langa noi, pentru ca suntem perfecti. Singurul perfect e Domnul si avantajul parerii despre tine ca esti imperfect e ca AI NEVOIE DE EL!
Dar pentru asta trebuie sa recunosti, sa admiti, in fata ta insuti ca nu esti perfect. Ci doar o parte dintr-un intreg. Un intreg care unii din noi vom fi candva…
aprilie 7, 2008 la 3:26 pm |
Aşa este, violeta… Ne înghesuim în iluzii despre noi, despre lume, despre Dumnezeu, nu vrem să mai iesim din ele, ajungem să ne credem fericiţi în ele… Dansăm căutând să ascundem beteşugurile sufletelor mutilate, când e posibil să zburăm…
aprilie 7, 2008 la 4:27 pm |
… ca o omida careia ii e frica sa se desprinda de pamant. daca ar accepta schimbarea ar deveni fluture…
aprilie 7, 2008 la 4:45 pm |
Exact! Sau ca un cactus urât, plin de ţepi, care atunci când înfloreşte, te uimeşte… Aveam un pps despre asta. Poate îl voi pune…
aprilie 7, 2008 la 6:34 pm |
Floarea de cactus – frumos film, despre adevar, dragoste, sacrificiu si singuratate…
aprilie 7, 2008 la 7:01 pm |
Cred că vorbeam despre altceva, dar ideea e aceeaşi. Oricum, nu-mi amintesc să fi văzut vreun film cu numele ăsta…
aprilie 7, 2008 la 8:03 pm |
e un film vechi de prin anii 60 cu Walter Mattaw si ingrid Bergman. Nu conteaza, am vrut doar sa specific…
decembrie 12, 2008 la 7:34 pm |
scriu si eu despre frumusete, dar din perspeciva sociologica
http://catalinarezeanu.wordpress.com/
poate vrei sa schimbam impresii
decembrie 13, 2008 la 7:22 pm |
frumuseţea poate fi privită cum vrei, nu rămâne nimic din ea dacă nu ai ochii tot pe atâta de frumoşi… la privire!
ianuarie 19, 2009 la 10:40 pm |
Impresionant acest clip. Am vazut inca o data ilustrat adevarul ca ceea ce este frumos si valoros, se ascunde de multe ori in spatele aparentelor. Privitor la intrebarea din titlu “Poti gandi frumos despre urat?” cred ca raspunsul este nu, daca luam frumosul si uratul ca notiuni absolute, dar pe noi oamenii de multe ori ne fura aparentele, asa ca un frumos aparent poate fi un urat real si un urat aparent poate fi un frumos real.
ianuarie 20, 2009 la 1:25 pm |
[...] văzut asta la Ionatan. M-a tulburat. Poţi gândi frumos despre urât? În ce constă frumuseţea? De unde vine ea? Din [...]
ianuarie 21, 2009 la 11:30 am |
Urâtul şi frumosul ar rămâne, e adevărat, noţiuni abstracte, dacă nu ar împlica trăirile noastre cele mai profunde şi adevărate. Din punct eminamente poetic de vedere, DA! Poţi gândi frumos despre urât!