Reverie

Cu mâna Ta pui fiecare suflare la locul ei,
Fiecare nervură de infinit…
Rădăcinile unei lumi nu-s lumea, nici dacă vrei,
Ştiam asta când am iubit.
 
De atunci pun întrebări la care nu ştiu
Să răspund, văd doar cu auzul
Cântul ce aleargă în pustiu,
Nepătrunsul.
 
Ce-are cu mine Iubirea, ce are, Doamne?
Uneori mă astupă ca o geană lăsată,
Când se naşte o lacrimă sau o foame
Într-un ochi, deodată…
 
Şi o sorbi Tu, iar eu tac lunecând
Între adevărurile primordiale,
Când ridici aurul din pământ
În picioare…