Nenea, ţie ţi-a fost frig şi ai rămas aşa?
Îi mulţumesc Corinei pentru ultimul frumos pps pe care mi l-a trimis. Nădăjduiesc să i se întoarcă sub formă de mărţisor.
În timp ce pregăteam clipul de mai jos astfel ca să vă puteţi bucura şi voi de imagini, mă gândeam…
Câtă copilărie ne trebuie ca să ajungem preferaţii Domnului nostru? Ca să oprească El tot ce ar încerca să ne ţină când vrem să-I sărim în braţe…
Cum văd copiii realitatea? Nu sunt ei adevăraţii poeţi? Ei nu ştiu să gândească altfel decât în metafore. Şi alea nemânjite cu mizeria lumii… Îmi amintesc de experimentul Zaica, poate vă voi spune ceva despre asta dacă nu mi-o lua-o altcineva înainte, sau dacă nu mi-a luat-o deja. Îmi amintesc de copilaşul acela care spunea că “sifonul este o apă cu picăţele“… Nu vă pişcă deja la limbă?
Îmi amintesc despre nedumerirea unui copilaş de vreo patru anişori, atunci când a studiat puţin mai atent realitatea care eram eu. Din cauza bolii, tremur.
El m-a privit, m-a privit un timp, apoi m-a întrebat: “Nenea, ‘da ţie ţi-a fost frig şi ai rămas aşa?”
De multe ori, în inocenţa lor, copiii pot fi cruzi. Şi totuşi Împărăţia este a unora ca ei. Oare nu ni se pare că şi Dumnezeu e crud câteodată? Atunci imaginaţi-vă iubirea Lui. Faceţi asta ca un copilaş…
Vreti să ştiţi mai multe despre Zolan? Căutaţi aici.
jurnalul scrierii iubirii
martie 2, 2008 la 4:03 pm
Nimic ne este mai frumos decat inocenta copilariei…cautarile si intrebarile copilariei si nelinistile copilariei…biblia spune” cand am devenit om mare am lasat cea ce era copilaresc”…din nefericire acest lucru este inteles uneori gresit…pentru ca sufletul trebuie sa ramana inocent ca al unui copil atunci cand este vorba de credinta in EL …ne-am pierdut inocenta si ne-am pierdut ietarea copilareasca dar am pierdut si iubirea de copii(neconditionata)…ah cate se mai pierd intr-o viata…cine reuseste sa iubeasca ca un copil sa ierte ca un copil sa ceada ca un copil atunci cand este vorba de Dumnezeu (si nu numai)…bine face!!
martie 2, 2008 la 8:31 pm
Am şi o poveste despre pierderea inocenţei, da asta altă dată.
martie 2, 2008 la 8:41 pm
Am pus asta şi la sorina pe blog, ea e mare amatoare de glume. Îmi place şi mie, aşa că o pun şi aici.
Copiii spun lucruri trasnite:
(Raspandacul, 14 februarie 200 
- Cum este cand iubesti?
- Cand iubesti pe cineva, atunci genele tale se arcuiesc in sus si din ochi incep sa-ti iasa stelute.
trimisă de rotundu pe mess
martie 2, 2008 la 8:48 pm
Excelent ne pun la zid copiii ăştia!
martie 2, 2008 la 11:00 pm
Păi să ne puna, ca la ei zidurile sunt de jucărie!