Ruben a îndrăznit. Îi mulţumesc pentru acest poem. Vreţi să-l citim?
(Ruben este invitatul meu de astăzi)
Atins de secure
Trunchiul verde nu mai fu în stare
Să ţină seva
Rouă pe mere
Cutremur
Cojile sar frunzele mor
Dar nu acum
Decade pot număra degete de copil
Mladiţă era când l-am plantat
Nu ştiam că se potriveşte atât de bine
Braţelor tale întinse.
Acest articol a fost publicat pe februarie 15, 2008 at 8:05 am şi e postată la Jurnalul scrierii iubirii, Oaspeţii mei. Tagged: brate, invitat, iubire, oaspete, poezie, Ruben. Poţi urmări răspunsurile acestei însemnări prin RSS 2.0 feed. Puteti lasă un răspuns, or trackback from your own site.
Theme: Contempt by Vault9.
Bloguieste pe WordPress.com.
jurnalul scrierii iubirii
februarie 17, 2008 la 12:15 am
Multumesc pentru gazduire Ionatan. faptul ca unui om ca tine ii place incercarea mea de a scrie, e o incurajare. multa inspiratie iti doresc si la fel imi doresc si mie
stii tu la care inspiratie ma refer…ruben
februarie 17, 2008 la 12:17 am
Ei, tu erai calatorru?! Pai mai scrie asa si te primesc iar si iar cu toata bucuria!