Ce facem cu bănuţul? Că asta nu-mi place mie la baloane… Că se sparg! Nu mai ai nici balon, nici bănuţ…
Mă gândeam şi eu cu voce tare…
Ce facem cu bănuţul? Că asta nu-mi place mie la baloane… Că se sparg! Nu mai ai nici balon, nici bănuţ…
Mă gândeam şi eu cu voce tare…
Acest articol a fost scris pe vineri, februarie 15th, 2008 la 7:53 pm şi este înscris în Atitudine, Jurnalul scrierii iubirii, Monologul din lacrimă. Poti urmari orice raspuns la aceste articole prin intretinere RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.
| nedumeritul on De ce sunt baptist | |
| elena marin alexe on Când erai bătea o singură… | |
| Alina on Psalmul de sub perfuzor 1… | |
| ionatan on Punerea pe inimă poate fi o… | |
| martzian on Punerea pe inimă poate fi o… | |
| ionatan on Aşa de mare eşti Tu | |
| elena marin alexe on Punerea pe inimă poate fi o… | |
| magda on Aşa de mare eşti Tu | |
| ionatan on Aşa de mare eşti Tu | |
| ionatan on De ce sunt baptist | |
| nedumeritul on De ce sunt baptist | |
| magda on Aşa de mare eşti Tu | |
| ionatan on Dumnezeu şi-a pregătit as… | |
| ionatan on De ce sunt baptist | |
| nedumeritul on De ce sunt baptist |
VĂ MULŢUMESC!
Theme Contempt by Vault9.
Bloguieşte pe WordPress.com.
februarie 15, 2008 la 10:01 pm |
Of pe vremea cand eu eram copil…cel mai rau era ca trebuia sa suflu in baloane si nu reuseam nicicum sa le umflu…nu era ca acum…cu heliu
…daca as fi reusit macar as fi avut “rasplata” o portie de joaca…dar asa…nimic trebuia sa astept sa vina tata.
februarie 15, 2008 la 10:02 pm |
sau mama…
februarie 15, 2008 la 11:37 pm |
Când eram copil… ma jucam cu baloanele. Acum sunt om mare. Si tot ma mai joc uneori, dar tot se sparg pana la urma. De banutul ala insa, nu uit.