Ce, numai voi, de cică Valentin?!

trecerea prin icoană
***
trece scârţâitul de la geam prin perdea
tu crezi ca e lumina înca mai crezi
te amâni poate raza va şti
să te găsească până la urmă
ei dar scârţâitul ăsta nu e lumina
încearcă să-ţi explice cartezian şi circumspect
bătaia inimii
dincolo de ferestre e fotosinteza
***
şi fiindcă tot ne plăcea să ne jucăm
Dumnezeu ne-a dat sentimentele
până a erupt primul vulcan
că după aia am devenit măşti
undeva tot stăm cu ochii în palmă
unu doi trei
cine nu-i gata îl iau cu lopata
eu o veste de mine tu un ecou
da cu lumina Doamne se poate
da se poate dar sfinţiţi-vă-ntâi

februarie 14, 2008 la 4:09 pm
A…bine ca ne-ai amintit azi e…In urma cu multi ani scriam aceste randuri cuiva foarte drag le impartasesc cu voi:
FLORI
Flori fara petale
cu parfum de iubire?
Flori fara frunze
si totusi mai verzi decat smaraldul?
Da ..sunt flori daruite
in buchet e ruga
ca vorba suava
ce-ti mangaie inima trista
tu nu ai nevoie de un
aranjament special
ci doar un zambet…cu parfum de iubire
februarie 14, 2008 la 6:21 pm
Daca nu as fi vazut pe alte bloguri tratata problema, probabil ca nici eu n-as fi bagat de seama… Iar poemele astea ramaneau nepublicate (nici ale mele, nici al tau). Asa ca am imbinat frumosul cu “cica Valentin”