Poem pentru acasă

Ce gânduri străine mă fac azi să cred
Că-n lumea în care Lumina
A fost răstignită… eu aflu cetăţi
În care să-mi pun rădăcina?!

Stăpânul, adesea, în lumea de lut
A fost prigonit în ai Săi…
Dar toţi, prin credintă-au privit către cer
Şi nu la durerea din văi…

Iubi-voi pe Domnul privind peste zări,
Mă-ncred în iubirea-I aleasă.
Şi poate e soare, sau poate că nu-i…
TOT CERUL ÎMI ESTE… ACASĂ.

Acest articol a fost publicat pe februarie 10, 2008 at 1:31 pm şi e postată la Jurnalul scrierii iubirii, Oaspeţii mei. Tagged: , , , , , , . Poţi urmări răspunsurile acestei însemnări prin RSS 2.0 feed. Puteti lasă un răspuns, or trackback from your own site.

3 Răspunsuri la “Poem pentru acasă”

  1. elis. spune:
    februarie 11, 2008 la 10:46 am

    Multumesc

  2. ionatan spune:
    februarie 11, 2008 la 12:07 pm

    Cu placere, Elis. Daca mai ai surprize ca asta pentru nui, nu te sfii sa ni le arati.

  3. elis. spune:
    februarie 12, 2008 la 9:42 am

    Multumesc. Tocmai mi-am mai vazut o greseala. si nu-i ultima… Si rezolvarea e la El… “noi Il iubim, fiindca El ne-a iubit mai intai…”

Lasă un Răspuns